Oct 02 2009
Regrete de tată
Cam nasol cînd afli ce mai face fiul tău doar de pe Internet.
Nu l-am mai văzut pe Tudor de mult timp. Înainte îl vedeam în week-end-uri, dar de aproape două luni nu am mai avut nici week-end-urile libere.
Astăzi, la serviciu (unde-mi duc întreaga mea existenţă de căcat), am dat din întîmplare peste nişte filmări cu el, pe Youtube.
I-am cumpărat pianul electric acum un an, dar acum îl aud pentru prima dată cîntînd la el.
(Nu rîdeţi, sînt nişte puşti…)
E cam melodramatic postul ăsta, îmi cer scuze.
Possibly Related Posts:
SERVICIU’ DE CACAT SAU NU SE TERMINA ODATA SI-OADATA !
SI CA SA FIU MORALIST, AVEM TIMP PENTRU LUCRURILE CARE SUNT IMPORTANTE PT. NOI !
dan ghemes´s last blog ..SMS
[...] leapsa mai departe lui Cezar, Vlad si [...]
vai cat de draguti sunt!!! si ce fain de ei ca invata sa cante! ii iubesc p-amandoi.
si fa-ti timp…
ba nu, e cel mai fain post de pe blogul asta
did´s last blog ..i’m fine but out
Puştii sunt nişte frumoşi. La fel de frumos sună şi ceea ce fac.
N-ai de ce să-ţi ceri scuze. Postul ăsta e profund uman, nu e melodramatic.
Văd că acest frumos Tudor a renunţat şi la ursuleţul ăla, pentru care părăsise perna, adică burta tatălui, din câte îmi amintesc eu.
Şi se descurcă foarte bine.
zvarluga´s last blog ..Cârligul începutului de weekend
Da, cam melodramatic. De fapt, lucrurile stau in mana noastra.
mofturi de ochelarist´s last blog ..ROŞU UCIGAŞ de Jeroen Brouwers
singura treaba nasoala imi pare aia ca-ti ceri scuze pentru postul asta.
Foarte dragut
Poti fi un tata mandru si via net
Face cumva liceul de muzica?
Laetitia´s last blog ..Cercei pentru reducerea nivelului de zgomot în hala de la fabrica de oglinzi din strada Ithaca
Bravo lor! Eu nu rad deloc. Ba chiar sunt putin vvverde de invvidie. Daca ai stii cat de mult mi-as fi dorit sa am un pian si sa invat sa cant atunci cand eram de varsta lor. Cum prindeam cate o pianina, “Doina” parca le zicea, pe undeva pe la un magazin, cum ma repezeam sa fac niste arpegii.
Credeam ca cei mai norocosi copii de pe fata pamantului sunt cei care au pegas si cei care stiu sa cante la un instrument: chitara si pianul erau in top. In topul fericirii.
M-am suit odata si pe tobe! Hi, hi. A fost cea mai ciudata experienta muzicala din viata mea. Am cantat un vlas.
daca ai sti – uf! ma rog, dar tu stii.
adica ti-au mai spus si altii… cred. (:
Ce chestie cam citit prima data regrete de tara. Chiar mam si mirat cum ar fi putut sa incapa miliardele alea de tone de regrete despre Romania pe nu mai o pagina de blog. Nu mai daca le scrie prescurtat poate.
dadatroll´s last blog ..Petite online
ce’a crescut de la clipul modest mouse!
holicica´s last blog ..Cititor în clitoris: fortuna labilis
in skimb m-am intilnit eu cu el la anim’est
e f dragut, sa-ti traiasca!
E prea puţin important că postul e sau nu melodramatic, ceea ce contează este că situaţia reală este dramatică. Cu riscul de a fi javră, băgăcioasă şi predicatoare de locuri comune, eu una îţi spun că a nu-ţi vedea copilul pentru că te-a tot reţinut serviciul nu mi se pare acceptabil. Sigur, pot fi şi alte motive, de fapt, mai delicate, dar tu pe ăsta l-ai pomenit.
Nu vreau să reinventez eu apa caldă, dar sunt un copil al cărui tată nu şi-a mai făcut timp, după divorţ, NICIODATĂ şi vorbesc strict din acest punct de vedere. Un copil are nevoie de ambii părinţi. Sigur, poate creşte frumos şi cu unul singur dar el are nevoie de amândoi. Zi de zi. În viaţa sa. Din păcate, uneori nu se poate (eu nu i-am învinovăţit pe ai mei că au divorţat) dar atunci trebuie compensată această lipsă cât de mult posibil. Unui copil îi este dificil să continuie să creadă că ţii la el când nu eşti prezent în viaţa lui şi nu împărtăşeşte cu tine preocupările sale.
Sigur, cu timpul copilul se obişnuieşte cu situaţia. Dar asta lasă un gol şi golul ăsta, uneori, doare, chiar şi când eşti adult. (Cât de rău? Păi destul de rău cât să aduc în discuţie aici o problemă pe care n-am abordat-o niciodată pe propriul meu blog. E chiar posibil ca, prin prisma acestei experienţe, să fi înţeles complet greşit, într-un mod fundamental, ceea ce ai scris tu aici.) Eu, de exemplu, trebuie să trăiesc cu ideea că taică-meu nu m-a iubit. Asta nu explică şi nu scuză toate ratările din viaţa mea, dar la unele trebuie să fi avut o contribuţie.
Riscul e să descoperi, într-o zi, că a trecut atâta timp de când ai fost ocupat încât nu mai ai o comunicare reală cu copilul tău. Or, dacă ajungi să afli de pe youtube ce face el, deduc – poate eronat – că deja comunicarea şchioapătă puţin (îmi cer scuze dacă fac presupuneri aiurea).
Riscul e să te trezeşti, în altă zi, că băiatul tău, deja adult, îţi reproşează că n-ai fost alături de el şi de aia a ajuns să facă aia sau ailaltă, să se simtă aşa sau pe dincolo. Şi s-ar putea să aibă dreptate sau s-ar putea să nu aibă şi totuşi să simtă aşa. Şi-atunci o să fie cam târziu deşi, dacă ai noroc, măcar n-o să fie prea târziu.
Bun, probabil că predic aicea excesiv şi tu o să găseşti un mijloc să rezolvi situaţia.
Îmi cer scuze, nu cred că eşti taică-meu, metaforic vorbind – cronologic nici nu ar fi posibil – şi nici nu încerc să proiectez asupra ta problemele pe care nu mi le-am rezolvat cu el. Este doar un avertisment venit din partea cuiva care cunoaşte problema din interior.
dreamingjewel´s last blog ..Cum să-ţi dai seama că viaţa ta socială e grav avariată
@dreamingjewel Nu ai “predicat excesiv” si iti multumesc pentru comentariul tau.
E adevarat, un copil are nevoie de ambii parinti. Lucrul care ma innebuneste de-a dreptul, in urma povestii prin care am trecut, e ca el, cel nevinovat, are de suferit. El nu are nici o vina ca parintii lui au fost idioti si nu au fost in stare sa-i ofere o familie.
Din fericire, si eu tin la el foarte mult, si el tine la mine. Dar, precum spui, copilul are nevoie de un tata cu care sa comunice cu adevarat. Discutiile prin telefon nu pot fi altfel decit de tipul “Ce mai faci?” “Bine”. Cu totul alta e sa te vezi fata-n fata.
Duminica asta m-am vazut cu el, dupa doua luni (timp in care am lucrat in fiecare week-end).
Atunci
dreamingjewel´s last blog ..Cum să-ţi dai seama că viaţa ta socială e grav avariată
Presupun ca-ti citeste blogul, asa ca el stie ce faci mai tot timpul, sau poate, nu?
Daca sunteti in acelasi oras ar trebui sa-ti organizezi programul mai altfel, ce-i drept. Oricum, pentru faptul ca ai constientizat ai o bila alba de la mine si poti sa recuperezi timpul trecut.
Eu am facut un curs de autocunoastere si transformare personala Landmark Forum si acolo erau foarte multi copii(maturi acum), care trecusera prin diverse situatii si se indepartasera foarte mult de parinti. Important era insa, dupa spusele trainerului, ca ei sa se intalneasca unii cu altii si sa-si marturiseasca dragostea, din acel punct se putea merge mai departe. Si a functionat pentru foarte multi.
Eu i-am luat baiatului orga electronica la un moment dat; ma simteam vinovata ca plecam in delegatii si el suferea. Dar dupa ce-a crescut nu mi-a mai reprosat niciodata acest lucru.
Iarta-ma daca am fost cam directa, dar m-a impresionat mult de tot pustiul care este foarte talentat. Sa va traiasca si sa va bucurati de el!
forevergreen´s last blog ..Cele mai bogate femei din Romania
cam stangaci pustiul…!?…
sorin´s last blog ..sabin cousin it
canta prea frumos……ce motive de ras ar putea exista..
sunt doar niste copii…..au doar 12-13 ani….ce are putea face mai mult de atat?
>:D<ma rg……ii iubesc……sunt….colegi mei magnifiiiiiciii:X
Dar Dan Berindei ?
mofturi de ochelarist´s last blog ..Cum se făcea propagandă comunistă în filmele artistice
N-am ras, n-am plans si uite ceva banal: asta-i viata. Sa va traiasca pustiul ! Va creste si…vei vedea, te las sa descoperi… Exista bucurii, Cezar.
mie chestia asta mi a trezit un fel de ”awww adorabil…”
scuze si eu