…nimic. Dar nimic nu se poate face. A declarat analistul că nu se poate face nimic: “nimic nu se poate face”. Căci nu se poate face nimic. Şi, nu ştiu dacă am menţionat, nimic nu se poate face.
Am aflat toate acestea de pe prima pagină a ziarului Cotidianul de astăzi.
“Dumnezeu nu este demn de încredere. Cine naiba este acest Dumnezeu care, pentru a-l înnobila pe Abel, îl dispreţuieşte pe Cain?” – aşa începe ultimul roman al lui José Saramago, “Cain”, lansat la Tîrgul de carte de la Frankfurt.
Omul se aşteaptă ca şi acest roman să stîrnească scandal, ca “Evanghelia după Iisus Cristos”.
“Dumnezeul creştinilor nu este Yahve. În plus, catolicii nu citesc Vechiul Testament. Dacă evreii vor reacţiona, nu mă surprinde. Sînt obişnuit. Dar nu pot să înţeleg cum de evreii au făcut din Vechiul Testament cartea lor sacră”, a mai afirmat Saramago.
Un cadavru mumificat este descoperit într-o pădure, alături de un jurnal în care sînt povestite ultimele zile ale omului, care s-a sinucis prin înfometare.
Din această poveste reală se face un roman – “Until I Am a Mummy” de Masahiko Shimada.
Romanul scriitorului japonez este “ecranizat” într-un lungmetraj documentar – “Sounds of Insects – Record of a Mummy”, regizat de Peter Liechti.
Lungmetrajul tocmai a primit European Film Award pentru cel mai bun documentar pe 2009.
“După ce Dumnezeu a murit, omul s-a crezut pierdut; din fericire, datorită ghidării prin satelit, el şi-a putut regăsi drumul. (Frederic Beigbeder, despre GPS)
“Dacă ţi se dă ceva degeaba înseamnă că acel ceva nu valorează nimic. Sau că persoana care a făcut acel ceva n-a fost plătită. Sau că, în schimbul acelui ceva, ţi se va lua altceva. În toate cele trei cazuri, ieşi prost. Ziarul gratuit este jurnalul tv pe care l-ai văzut ieri pentru zero lei, doar că la televizor publicitatea este înainte şi după jurnal, în timp ce în ziar e la mijloc.” (Patrick Besson, despre ziarele gratuite)
“Odinioară femeia cinstită şi tîrfa îşi împărţiseră rolurile bine definite; primei îi revenea ceea ce este corect şi bun, celeilalte, ceea ce este vulgar şi bătător la ochi. În ziua de azi, această distincţie nu mai există; se întîmplă ca prostituata să se îmbrace şic şi sobru, iar eleganta să dea o grămadă de bani ca să se îmbrace ca o «neruşinată».” (Pascal Bruckner, despre “noua Evă”)
Amicul Chinezu mă invită la o leapşă: să spun melodia mea preferată.
Mi-e greu să răspund la o asemenea întrebare, pentru că nu am o singură melodie preferată şi ascult muzici foarte diferite.
Pot să spun doar ce melodie cred că s-ar potrivi cu mine, în ziua aceasta de luni.
E soare şi frumos afară, deci se cere ceva optimistic. Cum eu prea sînt astfel, propun ceva care ar trebui să fie trist, dar e interpretat săltăreţ.
“Lagrimas negras” (un fel de “Inimă de ţigancă”) e de obicei mai blegoasă, dar cîntăreţul de flamenco Diego el Cigala şi pianistul cubanez Bebo Valdes o energizează. Se poate şi dansa pe ea.
Vă amuză să găsiţi şi voi o piesă potrivită cu o anumită zi (sau, mai degrabă, cu voi într-o anumită zi)? Ce ziceţi, Bola, Vidal şi Zaza?
Nu ştiu dacă din cauza foamei pe vremurile ăstea de criză, dar reclamele din onlineul românesc au devenit din ce în ce mai agresive. Unele sînt zgomotoase, altele îţi acoperă ecranul şi trebuie să pierzi timp să le închizi (cele care pot fi închise, că există şi de-ălea care nu se dau duse…) Vorbesc de reclamele în flash, nu de cele pop-up.
Consider că ăştia îşi bat joc de useri şi trebuie făcut ceva. Am pornit pe Twitter, la #nureclameiagresive, o listă cu site-uri care-şi bat astfel joc de noi. Site-uri de ocolit.
Dacă nu ajungeţi pe Twitter, lista poate fi completată şi aici.
În plus, am putea porni chiar o campanie. Dacă scrieţi despre chestia asta şi pe blogurile voastre, poate că publicitarii şi oamenii cu afaceri în online vor ţine seama şi de părerea noastră, a amărîţilor pe de pe urma cărora trăiesc şi de care li se cam rupe.
PS: Primul site nominalizat în discuţia de pe Twitter a fost 9 AM, care avea o reclamă la Milka, din aceea care acoperă site-ul. Cam la o oră după aceea, cei de la 9 AM au scos reclama respectivă. Poate a fost o simplă coincidenţă. Sau poate nu.