În secolul al XVIII-lea, castrati au fost o mare afacere. Erau castraţi 3.000-4.000 de copii pe an, mulţi dintre ei mureau din cauza infecţiilor, iar dintre cei care supravieţuiau foarte puţini reuşeau să atingă faima. Castrati care ajungeau faimoşi erau trataţi ca vedetele, iar cei care nu reuşeau erau sacrificaţi în zadar şi ajungeau să se prostitueze pentru a supravieţui.
(Cecilia Bartoli, la conferinţa de presă de ieri, dedicată noului său album despre muzica interpretată de castrati, “Sacrificium”.)
… au fost, în ultimii ani, 70 de asasinate în stil mafiot, în plină stradă, cu victime oameni de afaceri şi politicieni şi nu a fost găsit nici un vinovat?
… la intrarea în cluburi sau discoteci eşti percheziţionat să nu ai arme? Mi s-a spus că în Bulgaria mulţi oameni au arme de foc (letale) şi că e foarte simplu să obţii un permis. Teoretic, trebuie să dai un examen psihologic – dar totul se rezolvă cu bani.
… salariul unui asistent universitar este de 150 de euro pe lună?
Aşa că, după modelul caprei vecinului, să ne bucurăm. Sau nu?
Am lipsit de-aici, îmi cer scuze.
Am fost plecat cu multa treabă la Veneţia (unde am făcut, printre altele, un mini-interviu cu Salman Rushdie), iar în ţară au urmat nişte zile groaznice, cu stat la serviciu pînă spre miezul nopţii. Şi, claie peste grămadă, m-am mutat şi nu am încă internet acasă.
Trebuie să-mi termin treburile de săptămîna asta în avans, pentru că joi plec în Bulgaria, unde mi-a apărut o carte tradusă.
Iaca şi coperta. )
(Programul ăsta poate părea palpitant, dar pe mine nu mă încîntă deloc.)
)