Jul 31 2009
Am instalat, pe coloana din dreapta, un Twitter Feed, ca widget. Sînt post-urile mele de pe Twitter.
Acolo sînt mai activ – e o jucărie nouă, posturile trebuie să fie scurte şi deci nu pierzi mult timp cu scrierea lor şi, în plus, pot să postez de pe telefon.
Possibly Related Posts:
Jul 30 2009
Gramo m-a invitat, acum ceva vreme, la o leapşă: Ce mesaj mi-aş transmite mie, celui de peste 10 ani?
Cum nu ştiu dacă-i mai apuc şi nu mă amuză ideea să transmit mesaje unui parameci (în care mă voi fi transformat), aleg varianta b: Daca vi se pare mai interesanta intrebarea “Ce ti-ai spune tie insuti de acum zece ani, daca ai putea?”, e ok.
Celui de acum 10 ani i-aş transmite ceva din înţelepciunea lui Tudor Postelnicu. Că maaare dobitoc mai eram pe vremea aia!
Dar nu cred că un asemenea mesaj m-ar fi ajutat cumva. Ca să conştientizezi că eşti un dobitoc, îţi trebuie ceva distanţă în timp. Cam 10 ani.
Possibly Related Posts:
Jul 23 2009
Nu înţeleg de ce: postul precedent, “Cum am ratat şansa de a deveni securist”, are o eroare. Se vede normal şi se poate comenta la el pe Mozilla Firefox, dar pe Internet Explorer şi pe Google Chrome nu se văd cele două coloane de widgets din dreapta, nici fereastra în care poţi posta un comentariu, nici cele şapte comentarii pe care totuşi le are post-ul.
Încurcate căi ale Internetului! Sau ale Securităţii, draga de ea! 
Later edit: Problema de la post-ul precedent s-a rezolvat. Am un înger păzitor în ale blogului, Alexei, care m-a ajutat şi de data asta. E un tip foarte fain Alexei, pe care mi-aş dori să-l cunosc în viaţa reală. Îi mulţumesc foarte mult pentru grija pe care mi-o poartă.
Possibly Related Posts:
Jul 20 2009
Prin clasa a unsprezecea, m-am înscris, împreună cu Bogdan, prietenul meu cel mai bun din vremea aceea, la karate. În paranteză fie spus, sensei ne era un tip foarte dur, Valeca (după ’89, el a fost la un moment dat şi ministru al Cercetării). Cînd ne-am înscris, Valeca ne-a atras atenţia că trebuie să aducem cazier de la miliţie – urma să învăţăm lovituri foarte periculoase şi, dacă nu aveam cazierul ok, exista riscul să devenim un pericol social, ni s-a mai zis. Deocamdată, puteam să ne apucăm şi aşa, dar cazierul trebuia să-l aducem cît mai repede, să fim în regulă, să nu aibă el probleme la un eventual control.
Toate bune, numai că, atunci cînd ne-am interesat, am aflat că pentru eliberarea cazierului existau liste de aşteptare şi puteai să-l primeşti, dacă nu aveai vreo pilă la miliţie, şi după vreo două luni. ”Lasă, că rezolvăm noi cumva!… Am un vecin, Molfea, care e maior pe la miliţie şi-l întreb pe el dacă ne poate ajuta”, m-a liniştit Bogdan. Continue Reading »
Possibly Related Posts:
Jul 17 2009
Poate să-mi spună şi mie cineva ce caută Valeriu Stoica în Consiliul de conducere al ICR? (unde a fost numit azi de Băsescu, la propunerea lui H.-R. Patapievici)
Au mai fost numiţi, tot la propunerea lui Patapievici, Paul Cornea, Alexander Baumgarten, Matei Câlţia, Dan Dediu, Sorin Ioniţă şi Daniela Zeca-Buzura. Iată că Buzura s-a întors la ICR prin noră-sa. În fine, în cazul ei ar putea exista justificarea că e şefa TVR Cultural. Dar revin: de ce Stoica?
Later edit: I-am întrebat pe cei din conducerea ICR şi mi s-a spus că Valeriu Stoica face parte din Consiliul de conducere nu în calitate de politician, ci de jurist şi avocat.
Possibly Related Posts:
Jul 16 2009
Toţi îl laudă, mai puţin Anca Grădinariu (în cronica ei din “Adevărul literar şi artistic”). Este vorba de filmul “Poliţist, adjectiv” al lui Porumboiu.
Iată o mostră din textul Ancăi:
S-a scris mult despre “aşteptarea” şi semnificaţiile din primele 40 de minute. Eu m-am plictisit teribil. Am venit la “Poliţist, adjectiv” să văd ceva ce frizează capodopera şi am descoperit o peliculă mult prea lungă, diluată, repetitivă şi nu foarte amuzantă, presărată doar de câteva momente sclipitoare ce amintesc de regizorul lui “A fost sau n-a fost?” sau “Visul lui Liviu”. Unii au văzut curaj.
Eu, sterilitate. Un exerciţiu cerebral forţat, supt de emoţie, o flexare prea stridentă a muşchilor auctoriali (“priviţi la mine cât pot să ţin un cadru peste punctul lui de coacere”).
În fine, Anca mai scrie despre lucrurile neverosimile din film sau despre faptul că, îndrăgostit de secvenţa de confruntare lingvistică din final, Porumboiu a construit neglijent restul scenariului. Continue Reading »
Possibly Related Posts:
Jul 15 2009
Twitter-ul a ajuns un brand atît de puternic, încît simpla asociere cu el îţi asigură o extraordinară promovare.
Iată un exemplu: un american din San Francisco, Matt Stewart, a scris un roman intitulat “The French Revolution” şi nici o editură nu a fost dispusă să i-l publice. Nici o problemă! Omul a decis să-l publice pe Twitter şi a început să facă asta de ieri, de Ziua Franţei. A anunţat că-şi va publica romanul pe Twitter şi asta a fost de ajuns să constituie o ştire, pe care au preluat-o agenţiile de ştiri din toată lumea (inclusiv Agerpres-ul nostru). După o asemenea publicitate, cred că editurile se vor înghesui să-l publice, indiferent cît de prost e romanul. Continue Reading »
Possibly Related Posts:
Jul 12 2009
Prostul, fudul precum îl ştim, vrea să se dea mare pe plajă la Mamaia şi-şi bagă maşina pînă în apă. Apoi se chinuie vreo oră, alături de alţi proşti, s-o scoată.
Possibly Related Posts:
Jul 11 2009
Cum aveam foarte puţin timp liber la dispoziţie şi voiam să mai schimb peisajul, să văd şi eu marea, am dat o fugă la Mamaia, că era mai aproape.
În fine, nu e o noutate pentru nimeni că Mamaia e unul dintre polii gherţoismului autohton. Dar eu, cum nu am mai călcat pe aici de vreo 10-15 ani, mă minunez la tot pasul.
Mi se pare că, dacă vrei să vezi care e esenţa poprului român, astăzi, nu trebuie decât să vii la Mamaia.
Bun, chestia cu “esenţă de popor român” e o joacă, desigur. Care esenţă? Care popor român?
Sîntem oameni deştepţi şi ştim cît de idioatele sînt generalizările, nu?
Dar nu m-am putut abţine să nu observ mici amănunte din comportamentul semenilor mei. De exemplu, cu ce mîndrie îşi poartă bărbaţii, pe plajă, impozantele lor burţi. Ca pe un trofeu. Prin restul Europei, pe unde am mai fost, nu am văzut nicăieri un aşa cult al burţii masculine.
Possibly Related Posts:
Jul 03 2009
Păi adică vrem şi noi să vedem o ţîţă lăsată, o bucă celulitică, ceva colăcei generoşi şi matale – ce ne arăţi? Ne trimiţi la loserul ăsta, care o freacă pe uscat!…
În ultima perioadă, cele mai multe vizite de la motoarele de căutare mi-au venit în urma interesului neostoit al publicului pentru cuvîntul “mature” (între 50 şi 100 pe zi).
Dacă ai curiozitatea să dai căutare pe Google după acest cuvînt, prima chestie pe care ţi-o afişează este postul meu “Popoare mature, popoare imature” (care nu, nu are nici un tag!).
Păi să nu spargi monitorul de frustrare, cînd cauţi şunci după care-ţi lasă gura apă şi dai peste aşa ceva?
Possibly Related Posts: