Jun 30 2009
Încet-încet, blogul ăsta se transformă într-un spaţiu pentru necrologuri. Din păcate, mor, una după alta, persoane la care ţin.
Astăzi am scris două articole-necrolog pentru Lena Boiangiu. Chiar şi cînd ştiam că medicii nu-i mai dau nici o şansă, nu mă închipuiam în situaţia de a scrie despre moartea ei. Cînd vorbeam cu ea la telefon, avea tot timpul un incredibil tonus psihic, altoit cu autoironie, şi aproape că mă îmbărbăta ea pe mine.
Possibly Related Posts:
Jun 25 2009
Ieri, a murit Matei Călinescu, în Bloomington, Indiana, unde locuia. A fost răpus de un cancer, la numai 9 zile după aniversarea de 75 de ani (din 15 iunie).
L-am cunoscut pe Matei Călinescu acum vreo 12-13 ani şi am fost uimit, din primele momente, de profunzimea gîndirii lui şi de calitatea lui umană. Un om care a fost lovit de viaţă destul de greu, dar care şi-a purtat cu seninătate crucea. Îmi amintesc cu cîtă dragoste vorbea de Matthew, copilul lui autist!…
În fine, am căutat primul interviu pe care l-am făcut cu Matei Călinescu şi nu l-am mai găsit. N-am mai găsit nici ce am scris despre el, de-a lungul timpului.
Ultima adată cînd l-am văzut a fost acum vreo doi ani, cînd a venit la “Divanul Dilemei vechi” (”Divanul” e un fel de interviu colectiv – invităm în redacţie o personalitate şi discutăm cu ea.)
Iată, printre altele, despre ce am discutat atunci (asta, a propos de unele comentarii de aici, cum că nu aveai loc de întors în vremea comunismului şi că erai constrîns să fii turnător sau aplaudac): Continue Reading »
Possibly Related Posts:
Jun 18 2009
În ultima perioadă, am neglijat blogul ăsta. Dar nu din neglijenţă, ci dintr-o incurabilă lipsă de timp.
Nu am timp nici să merg să mă tund – deşi îmi propun asta de vreo trei săptămîni, iar părul mi-a crescut de nu-l mai suport. Dacă apa nu ar fi disponibilă la mine acasă – chiar şi noaptea, cînd ajung -, aş umbla şi nespălat…
Acum a venit şi tîrgul ăsta de carte. Pentru mulţi e o bucurie, pentru mine e o corvoadă. Nu mă mai pot bucura de el, aşa cum făceam acum ceva vreme.
Acum citesc de zor “Cartea neliniştirii” a lui Pessoa, despre care trebuie să vorbesc vineri, la tîrg. Pessoa mi-a plăcut întotdeauna, iar cartea e minunată. Cu toate acestea, citind-o hăituit, parcă înghit un medicament amar pe care e musai să-l iau. Continue Reading »
Possibly Related Posts:
Jun 09 2009
La “Muzeul jucăriilor” din Nürnberg, se află şi o vitrină cu jucării din perioada nazistă. Toate ideologizate: păpuşi în uniforme SS, joc de dame cu bombe şi avioane, şah cu figurine din armata germană, maşinuţe militare, tunuri şi tancuri de jucărie, soldăţei Wermacht şi chiar Hitler, Göring sau Goebbels de mărimea soldăţeilor şi salutîndu-şi armata.
Germanii se simt şi acum foarte vinovaţi pentru acea perioadă. Ca popor, dar şi fiecare în parte.
“De ce te simţi vinovată? – o întreb eu pe o nemţoaică de vreo 25 de ani. Doar tu n-ai avut de-a face cu lucrurile ălea. Asta nu mai e istoria ta personală!” “Ba e istoria mea – mi-a răspuns. A fost a bunicului meu, deci este şi a mea.” Continue Reading »
Possibly Related Posts: