Feb 16 2009
Cum arată jurnalismul fără blat
Într-o ţară normală, un preşedinte prins cu ocaua mică îşi dă demisia. Într-o ţară normală, un interviu jurnalistic e o confruntare, un meci în care se contabilizează scorul şi la sfîrşitul căruia există un învingător şi-un înfrînt. Într-o ţară normală, spiritul combativ al presei nu este catalogat de către preşedinte drept “discreditare a statului”.
Pentru a şti cum stau lucrurile în această ţară normală (cu toate imperfecţiunile şi derapajele ei), putem să vedem filmul “Frost/Nixon”, regizat de Ron Howard.
După aceea, să ne uităm la emisiunea “Naşul” de la B1, al cărei moderator Radu Moraru nu ştie decît să se gudure supus pe lîngă preşedintele Băsescu şi să-i ridice mingea la fileu. Într-o ţară a blatului, filozofia e simplă: de ce să existe învinşi, cînd ambii combatanţi pot fi cîştigători?
Possibly Related Posts:
- Palatele din Ardeal şi spiritele agitate
- Întrebare
- Nimic nou
- Un dinozaur la “Creaţie contemporană”
- BitDefender? Treabă românească!
Drumul nostru spre normalitate este prea lung. Radu Moraru este parca o alta persoana decat cea care era acum doi-trei ani in urma.
isuciu´s last blog post -> Luminiţa, mon amour – roman de Cezar Paul-Bădescu (II)
Draga cezar ,eu si elvis saftoiu suntem de parere ca intr-o tara anormala nici elitele nu sunt mai breze..asa ca fa bine si normalizeaza-te,adecatelea scrie si despre gherila antenelor contra prezidentului..sau daca nu scrii mai bine taci..sau mai bine zi-i mogulului proxim:bai mogule,eu sunt cezar paul badescu,eu nu ma pot compromite,eu sunt un posmodern relativist si privesc aiurea si neinteresat de deasupra pipei..si tot eu (priscilla)impreuna cu elvis saftoiu am ajuns la concluzia ca nu prea esti asa o elita din moment ce tai comentarii care nu-ti convin inloc sa fii tolerant si neutru..neutru inseamna sa ne dai si noua voie sa ne culturalizam,adica sa trecem de la stadiul de mirciulica badea la cel de paul badescu via corina cretu.Ce zici ne lasi sau ne stergi,dilematicule?Auzi,si mai las-o dracu de pipa ca uite cite se intimpla in lume!Ce zici elvise,i-am zis bine?Elvis(saftoiu)zice ca DA.
Intr-o tara normala un jurnalist care minte nu-si mai gaseste o slujba la nici un ziar serios.
Azi am vazut-o la RealitateaTV pe Gabriela Stefan, alaturi de fostul ei coleg Claudiu Saftoiu.
Frost/Nixon nu e singurul film la care poti sa te uiti. Am inteles ca la Hollywood sau mai facut niste filme tot asa cu o presa foarte taioasa si presedinti alesi la intamplare: Frost/Bush, Frost/Bush, Frost/Reagan, Frost/Ford, Frost/Eisenhower, Frost/Hoover, Frost/Coolidge, da naveau cum sa le lanseze in timp pentru Oscaruri.
Da la anul se lanseaza pentru Oscar Chris Mathews/Obama. Un pic diferit de Frost/Nixon, casa nu se plictiseasca oameni. E o comedie romantica, un fel de Brokeback Mountain combinat cu Dumb and Dumberer.
dadatroll´s last blog post -> DIalog imaginat
@ priscilla si elvis saftoiu: Nu am taiat comentarii, cu exceptia celor injurioase si suburbane. Poti sa nu fii de acord cu opinia cuiva sau sa critici si civilizat. Desi banuiesc cine se ascunde in spatele nick-ului “priscilla si elvis saftoiu”, iata ca am dat drumul comentariului. Dupa cum vedeti, pot reveni asupra unei banări, daca oamenii inteleg ca aici nu e un loc unde sa-si verse copaia cu zoaie.
PS: Am scris de mai multe ori despre gherila Antenelor impotriva lui Basescu.
Filmul acesta Frost -Nixon pune o problema mare legata de modul de intrepretare a realitatii intr-un film. Chiar daca stiu ca ceea ce vad la cinema e un produs de fictiune totusi oamenii tind sa analizeze faptele pornind de la ceea ce au vazut in film si nu dupa cum s-au intamplat lucrurile in realitate. Cred ca asta e una din marile capcane ale cinema-ului.
Ca sa fiu mai specific David Frost nu a reusit in realitate sa smulga nici o mare marturisire asa cum apare in film. Peter Morgan scenaristul pentru a da o tenta cat mai dramatica povestii s-a jucat putin cu adevarul. Un lucru care nu se mentioneaza in film e ca in Nixon a primit 20% din profiturile obtinute de pe urma interviurilor.
Deci meciul (Frost/Nixon) despre care vorbiti imi pare a fi un blat.
sa scrii si despre ce vrei tu? da? ca de ai ai blog!!! am zis!
lasa, ca pentru mine esti cea mai culturala fiinta ever. iar Priscila si cu Elvis sunt doi oameni mari fara papusi cand erau mici. eu am avut una pe care o chema Monica si am aruncat-o de la balcon de la casa alor mei si am facut-o sa nu mai zica in veci “mama” isteric, asa cum o facea cand o intorceam pe spate.
a, astazi: recitesc groapa a lui barbu. raspuns: care barbu?
corect!
rus´s last blog post -> Deci daspre iubire ca vine valentinu
crezi ca este o simpla coincidenta faptul ca aparitiile televizate ale lui Băsescu sunt ele de la Naşu? dacă nu ar fi fost o apariţie televizată relaxată, cu un public selectat pe sprânceană în studio, ar mai fi venit atăt de des si relaxat preşedintele? Ar fi riscat să fie primit cu huo? să fim serioşi.
cat îi priveşte pe cei doi „învingători” la care faci referire, câştigul lor e mic: Băsescu nu mai aduce demult audienţă, iar financiar nush cat ar fi putut câştiga Naşul. Iar audeinta de la B1 e proverbiala…
sebastian dan´s last blog post -> Boc l-a somat pe Gribenco să-şi plătească taxele…
“Intr-o tara normala un jurnalist care minte nu-si mai gaseste o slujba la nici un ziar serios.”
asta, desigur, cu conditia sa fi mintit fara acceptul sau indicatiile sefului.
iar daca genul de minciuni pe care le practica se numeste “jurnalism de analiza”, atunci garantat isi va gasi loc cu el oriunde.
Curios faptul ca niciun jurnalist n-a vorbit din timp de blatul facut de acum doi ani pentru constituirea actualei coalitii.
@ v: Pai, seful lipsea, ca sa vezi, tocmai in seara cind ar fi trebuit sa-si dea ok-ul. Si n-a stiut nimic-nimic. Cum n-a stiut nimic-nimic nici despre afacerile cu armata ale prietenului sau, tot jurnalist. Care prieten, dupa ce a fost matrasit din cauza asta de la o televiziune particulara, a gasit o emisiune la televiziunea publica si profesionista.
Nu prea împărtăşesc viziunea despre interviu ca un război cu învingători şi învinşi, asta duce la jurnalism de tip CTP, gen justiţiarele naţionale. Ar trebui mai degrabă să fie un dialog civilizat care poate fi pe alocuri în contradictoriu sau să meargă pe confruntare.
Băsescu oricum nu are decît de pierdut atacînd presa. Eu nu am auzit să fi cîştigat cineva vreun război cu presa pîna acum.
Jurnalismul fără blat ar fi numai cu cremă. Acu, un jurnalism numai creme de la creme nu ştiu unde găseşti (şi nici accentul de pe e-ul final din creme nu ştiu unde îl găsesc, so pardon my french!) dar este clar că presa noastră de azi e ca prăjiturile de cofetărie de pe vremea comunismului: blat prea gros şi prea siropos şi cremă cam greţoasă.
dreamingjewel´s last blog post -> S-a spart conducta cu proşti
Ei, si crema aia ar putea sa nu fie doar de cacao.
Jurnalismul fara blat arata ca unele bloguri pe care autorii lor le-au facut tocmai pentru a se exprima absolut liberi.
isuciu´s last blog post -> Personaje actuale ignorate de literatură
Eu am auzit ca cineva a castigat un razboi cu presa. Obama. Bine, ca nu a fost un razboi, a fost mai mult un viol cu multiple ejaculari pe fete zambitoare si fericite. Ma scuzati, cred ca trebuie sa ma duc la baie.
dadatroll´s last blog post -> DIalog imaginat
@dadatroll:
Vezi că ai scris “ca” fără căciulă şi ninge de sus; “fete” cred că e bine.
isuciu´s last blog post -> Gestapo – de Sven Hassel
Fetze nu fete.
dadatroll´s last blog post -> DIalog imaginat
ultimul art. semnat de TRU in Cotidianu ( gestul, decizia aferentă) mi-a provocat insomnii -: )
Să fie oare adevărat ce spunea unul dintre cronicarii lui Benda, Andre Wolf, îNobelat pt. medicină) cum că : ” secolul acesta nu iubeşte indivizii contemplativi: el respectă eminamente acţiunea” ?
Şi Sever Voinescu, şi TRU şi Mungiu Pippidi, au, etic vorbind toţi aminoacizii esenţiali, şi i-aş vota, oricând, cu două mîini…totuşi, câtă naivitate să crezi că intrând în malaxorul politicii, îţi mai poţi păstra nealterată, individualitatea…en fine, chestia asta chiar ar merita o dezbatere…