Deznodămîntul poveştii cu BitDefender de aici este că băieţii şi-au recunoscut greşeala, şi-au cerut scuze, mi-au mulţumit că le-am semnalat problema şi, drept reparaţie, mi-au mai prelungit licenţa cu încă un an.
Nu pot decît să-mi scot pălăria! Numai în Occident se mai întîmplă chestia asta.
De obicei, companiile străine, odată ajunse la noi, uită bunele maniere de la ele de acasă. Iată că o firmă românească, ieşită în lume, a înţeles cum trebuie trataţi clienţii. Şi face asta şi la ea acasă.
Titlul postului meu era “BitDefender? Treabă românească!”. Mă bucur că mi-au contrazis nota peiorativă pe care o dădusem cuvîntului “românească”.
Vestea închiderii revistei Pif m-a făcut să-mi aduc aminte de schimburile – întotdeauna păguboase – pe care le făceam pentru revistele franţuzeşti sau pentru suprizele lor (eu nu aveam abonament, că era destul de scump pentru buzunarul alor mei, aşa că eram dispus să dau aproape oricît pe ele).
Cel mai idiot schimb a fost pentru o surpriză de la Pif despre care se spunea în revistă că ar fi nu ştiu ce aparat pentru studierea stelelor. Suna interesant, mai ales că eu eram şi pasionat de astronomie.
Cu siguranţă, primiţi şi voi aşa ceva. Sînt e-mail-uri forwardate la nesfîrşit, care chipurile te îndeamnă să fii mai bun şi să trimiţi altor fraieri mai departe, ca să ţi se îndeplinească nu ştiu ce dorinţă.
După ce că sînt greţoase şi idioate astfel de mesaje (menite de fapt să încarce reţelele), astăzi am primit unul cu o imagine care-mi provoacă de-a dreptul ameţeală. Kitsch-ul ei e abisal şi aproape că te absoarbe.
Am antivirus BitDefender şi mi-a expirat licenţa (valabilă un an). Ştiu, sînt unii care consideră că e o prostie să ai antivirus, dar am ales să prelungesc licenţa, pentru că, pe parcursul anului ăstuia, m-a salvat de cîteva ori de viermi şi de troieni (uneori înainte să-mi intre în calculator, alteori după ). E adevărat, antivirusul îngreunează foarte mult sistemul şi, de exemplu, poţi să-ţi faci o cafea pînă ţi se deschide calculatorul – dar asta e!
Bun, decid să-mi prelungesc licenţa pe încă un an şi-mi cumpăr de la Depozitul de calculatoare o chestie pe care scrie chiar “Prelungire licenţă”. CD de instalare, o cărticică ghid de instalare şi un carneţel pe care scrie “certificat de licenţă”. Un milion şi ceva de lei.
Cum aveam antivirusul deja instalat, mi-am zis că merge doar dacă introduc noua licenţă. Ei bine, nu, nu mi se acceptă licenţa. OK, atunci îmi instalez de pe disc (mă gîndesc că au mai adus îmbunătăţiri programului – ceea ce se dovedeşte adevărat).
Faptele: pe 15 ianuarie, la Radio ZU s-a citit pe post o parodie după “Luceafărul”, iar la Radio 21 o parodie după “Fiind băiet păduri cutreieram”.
Pentru asta, CNA a amendat cele două posturi cu 5.000 de lei, pentru încălcarea Legii audiovizualului, mai precis “pentru nerespectarea articolului referitor la protejarea valorilor culturale”.
“E vorba de un patrimoniu naţional, sfînt pentru naţia română” – a explicat Dan Grigore decizia.
Oare de ce nu-i ard pe rug pe ăştia care calcă strîmb?
M-am interesat cum a fost cu respingerea lui Manolescu la Academie şi mi s-a confirmat ceea ce presupuneam.
Deşi a declarat că l-a susţinut pe Nicolae Manolescu (ba, mai mult, i-a făcut şi un Laudatio înainte de vot), Eugen Simion l-a lucrat cu sîrg pe la spate, făcînd tot posibilul să nu iasă. A acţionat la celelalte secţii, nu la cea de literatură unde este preşedinte. Scriitorii din Academie (Fănuş Neagu, D.R .Popescu, Buzura) aveau oricum un dinte împotriva lui Manolescu pentru cum i-a încondeiat în “Istorie”. Pe de altă parte, mulţi academcieni erau împotriva lui Manolescu de acum doi ani, cînd el s-a implicat în realizarea actualului statut al Academiei – unul ceva mai democratic şi care mai îngrădeşte coteriile şi nepotismele.
La cererea telespectatorilor, dăm selecţiuni din revelioanele trecute.
Filmul e făcut de Merlin, acum vreo doi ani. Omul avea un proiect cu scriitori citindu-şi operele nemuritoare şi m-a rugat şi pe mine să-i stau la poză.
Iar eu n-am găsit altceva mai bun de făcut decît să mă produc cu ceva interzis minorilor. Ce urît!
Uitasem de filmuleţul ăsta, dar l-am găsit pe Youtube, unde l-a pus cineva de curînd. Este făcut în ianuarie 2007, cînd “Dilema” împlinea 14 ani de la apariţie.
Îl dau, deşi intervenţia mea e destul de naşpa. Am o faţă ultraserioasă şi spun numai banalităţi (singura circumstanţă atenuantă pe care mi-o acord e că eram foarte obosit – de aici şi seriozitatea excesivă, şi pauza de gîndire). Dar faceţi abstracţie de mine şi faceţi cunoştinţă cu colegii mei. Ei sînt simpatici.
Nicolae Manolescu a fost respins de Academie. Aceasta nu-l vrea printre membrii titulari. (A fost admis, în schimb, Nicolae Breban.)
Nu mai e nimic de adăugat. Decît, eventual, să vedem care sînt academicienii titulari din zona literaturii:
- Nicolae Breban (academician din 2009)
- Augustin Buzura (academician din 1992)
- Mihnea Gheorghiu, recomandat ca „scriitor, traducator, cineast” (academician din 1996)
- Gheorghe Mihăilă, recomandat ca „lingvist, istoric literar” (academician din 2004)
- Fănuş Neagu (academician din 2001)
- Dumitru-Radu Popescu (academician din 2006)
- Ioan Eugen Simion (academician din 1992)
(Am mai scris despre cum a fost constituită această Academie aici.)
Astăzi, oamenii muncii de la oraşe şi sate aduc prinos de recunoştinţă poetului naţional şi nepereche. E adevărat, unii nu ştiu dacă aniversează sau comemorează (pe o agenţie de ştiri, ni se spunea că oamenii îl comemorează). Dar nu-i asta o problemă! Principalul e că sărbătorim, cu mic, cu mare, pe tot cuprinsul ţării, că lansăm cărţi în care scriem cît de nepereche e, că recităm “Doina” la serbările şcolare, că declarăm 15 ianuarie Ziua Naţională a Culturii Române.
E adevărat, unii îl sărbătoresc pe Eminescu ceva mai neconvenţional. De exemplu, la Galaţi, a fost furată iarăşi mîna muzei poetului. (Statuia se află în parcul central al oraşului şi e creaţia lui Frederic Storck.)
). E adevărat, antivirusul îngreunează foarte mult sistemul şi, de exemplu, poţi să-ţi faci o cafea pînă ţi se deschide calculatorul – dar asta e!