Dec 05 2008
“Am crezut în partid!”
(foto: Adrian Iliescu)
M-am întîlnit cu Nina Cassian luna trecută, cînd a venit în România, dar de-abia acum am ajuns să transcriu interviul pe care l-am făcut cu ea.
Iată un fragment din acest interviu, în care poeta vorbeşte despre rătăcirea proletcultistă:
- După ce volumul dumneavoastră „La scara 1/1″ a fost atacat în „Scînteia”, în 1947, aţi schimbat macazul înspre poezia proletcultistă. Aţi făcut-o de teamă?
- Nu, din bună-credinţă. Mi-am zis: poate că partidul ştie mai bine, că sînt oameni mai încercaţi şi aşa trebuie pentru popor – trebuie scris pe înţelesul tuturor. O prostie, desigur!- Deci dacă partidul comunist v-a spus că volumul „La scara 1/1″ are o poezie proastă l-aţi crezut?
- Nu, n-am crezut că e o poezie proastă, ci că nu e momentul pentru astfel de poezie, că e inoportună şi că trebuie să-mi schimb stilul ca să corespund vremurilor noi şi cerinţelor poporului. Nu, schimbarea de stil nu am făcut-o de frică şi nici pentru vreun profit. Am făcut-o ca o idioată dreptcredincioasă. Am crezut în acest partid!- Numai că partidul comunist nu v-a prea iubit.
- Da, cu partidul am avut o dragoste neîmpărtăşită. Eu eram chiar devotată şi nu m-au iubit. Am intrat în partidul comunist de la 16 ani, pe cînd eram elevă, iar partidul era în ilegalitate. Şi ce a contat? Eu credeam că…, iar ei „aş!”- Dar de ce nu vă iubeau?
- Asta m-am întrebat de fiecare dată. După ani, m-am întîlnit cu unul dintre tartori în Elveţia şi l-am întrebat: „De ce nu mă iubeaţi? Ce aveaţi cu mine?” Iar el, care avea un defect de vorbire şi nu-l putea pronunţa pe „r”, mi-a răspuns: „Nu te chiedeam!” „Dar de ce?” „Uite-aşa, nu te chiedeam!” Eram prea liberă, într-un fel. Mergeam, de exemplu, la 2 Mai şi făceam nudism. Aşa ceva era contrar moralei proletare! Eu, spre deosebire de ei, mă mai şi bucuram de viaţă. Le eram suspectă. Citez deseori acea strofă din Bacovia, pe care aş vrea să-mi fie şi pusă ca epitaf pe piatra de mormînt: „Cu-al meu aspect/ Făcea să mor/ Căci tuturor/ Păream suspect” Aşa cred că mi s-a întîmplat şi mie.
Possibly Related Posts:
- Cum am ratat şansa de a deveni securist
- “Conducătorul iubit” trăieşte
- Zîmbiţi, vă rog!
- Kundera, turnător
- Sfîntul Stalin
as vrea sa scriu ceva, dar nu stiu ce. pacat ca partidul comunist n-a fost ceea ce si-au dorit niste visatori. viata e si va fi intotdeauna nefericita pentru oamenii normal, cred ca si pentru nebuni, nu exista nebuni intr-un extaz continuu. o exceptie ar putea fi unii preoti, calugari si altii, dar acestia trebuie sa nu traiasca in lumea asta. e destul de neverosimila lumea lor, dar tot trebuie sa fim invidiosi pe ei.
che´s last blog post ->
mi-am zis mereu ca buna credinta si putina pricepere duc la mari drame…
Dar in cazul unor intelectuali, mai ales al celor ajunsi la maturitate, imi vine greu sa inteleg cum de nu s-au prins mai din timp.
Insa in ‘40 la 16 ani, pentru Nina era o adevarata aventura sa fii comunista… Era culmea non-conformismului si a rebeliunii… la varsta aia cand visezi sa devii erou, cand mintea si inima iti clocotesc de ganduri marete, cand te electrizeaza ideile de devotament si angajare….cand toate povestile te ispitesc sa te implici, bla, bla, bla… pica ca o cireasa pe tort “lumina calauzitoare” a partidului care sa iti spuna: “Iata calea!”
si dupa aia, cand cresti si vezi niste inadvertente, pur si simplu nu mai poti sa crezi ca te-ai inselat atat de mult…
Din cate inteleg, dansa a lasat-o balta cu comunismul pe la 30 de ani, dar altii au crezut si pana la 40 sau 50 sau pana la moarte. Ma gandesc cu groaza ce iad trebuie sa fi trait aia care, de buna credinta fiind (!!!), i-au condamnat pe altii la inchisoare sau moarte si mai tarziu si-au dat seama ce au facut.
scriitor-in-devenire´s last blog post -> Cristea-Enache & Baicus versus Cernat
Si eu am crezut in partid da nu tot in ala in care a crezut babuta asta. Ea in partidu pensionarilor a crezut, nu?
dadatroll´s last blog post -> Deci vreau sami cer scuze
Nu are nici o scuză.
alexandru petria´s last blog post -> Accidentul lui Cornel Nistorescu
(nici cei care cred in democratie nu au vreo scuza.)
‘nu are nicio scuza’?!
cind cineva crede cu convingere in ceva exista intotdeauna o scuza; cind isi da seama de greseala & se desparte de partidul in care a crezut – are chiar mai multe; iar cind e o persoana cu foarte mult umor (cum e nina cassian), are toate scuzele din lume…
on-topic: asa sunt poetii, mai creduli…
off-topic: cezar… o chestie la care ma gandesc de mult si vroiam o parere si de la tine… avem un scenariu: un fotograf angajat la ziar, cu sculele ziarului, pe timpul ziarului, face niste poze de interviu “in interes de serviciu” folosindu-se de functia sa la ziar. a doua zi (inainte de a fi publicate pozele, uneori) pune pe blogul personal cateva instantanee, eventual cu o bucata din textul redactorului care a facut interviul, fara ca macar sa-l aminteasca in postul cu pricina. cum ti se pare situatia asta? e ceva… “normal”?
zalex´s last blog post -> ghita, te-astept diseara la portita…
“scuze” n-are, de pilda, sorin rosca stanescu, care-a dat pe gurita ca (si el) credea ca face un bine angajindu-se (din proprie initiativa) ca informator la secu. apoi si-a dat seama ca gresea, vai si vai. da’ apoiul ala a fost in ‘86, ce dracu’ sa-nteleg de-aici, ca srs pricepe cam greu, nu?
se compara pe vreundeva cazurile astea doua? puah!
(off-topic: fotograful lui zalex e pasibil de dat afara de la serviciu plus platit amenda pina-l ustura pe din dos. presupunind ca a semnat si el un contract ca toate contractele de prin presa. daca n-a semnat… bucuria ziarului.)
@ zalex: Multumesc ca mi-ai atras atentia ca am uitat sa trec cine a facut fotografia. (Imaginea de mai sus n-a fost facuta pentru ziar. Interviul, in principiu, da, dar nu vad nici o problema in a da un fragment din el pe blog.)
a, deci nu era mertan, ci bicicleta, si n-a furat-o, ci i s-a furat.
(da’ neinchipuit ce semeni cu nina in poza asta, cezar
)
Draga Leo, umorul Ninei, de netagaduit, nu o poate scuza de schimbarea ei la fata care reflecta schimbarea la fata a Romaniei in perioada comunista. Nina a fost o oportunista de prima mana, gata sa profite de situatiile istorice noi, gata sa se angajeze la jugul comunist, gata sa loveasca in intelectualitatea din care provenea pentru avantaje personale, distrugind intre timp sute de vieti si cariere (de exemplu Ionel Teodoreanu), gata sa-si faca mea culpa dupa critica volumului ei de debut La Scara 1/1, scris in stil avangardist si deci “ne-proletar”, pentru ca mai tirziu sa “justifice” acea perioada si s-o considere doar o alunecare care s-a intins pe “numai trei” volume ale ei, dupa propria-i marturie mincinoasa. Ma surprind oamenii care sunt gata s-o scuze pe Nina pe baza inteligentei si a umorului ei. Cit rau a facut Nina, educind gresit milioane de cititori, prin gunoaiele ei poetice din acea perioada, asta nu se poate estima usor. Inca si acum, dupa peste saizeci de ani, tot cu mot in frunte a ramas. Si acum incearca si gaseste scuze pentru naivi folosind acelasi limbaj de lemn: “trebuie să-mi schimb stilul ca să corespund vremurilor noi şi cerinţelor poporului”. Se stie ca “cerintele poporului” de atunci nu erau de fapt ale poporului, erau incropite de niste proletcultisti platiti, care vorbeau in numele “poporului”. De asemenea cind doamna Cassian admite: “Nu, schimbarea de stil nu am făcut-o de frică şi nici pentru vreun profit. Am făcut-o ca o idioată dreptcredincioasă. Am crezut în acest partid!”. A fost o oportunista ordinara, care sau ajungea la “re-educare” sau devenea poeta comunista cu toate surlele si trimbitele. Si a ales calea a doua. Multi care si-au pastrat coloana vertebrala au platit cu ani grei de temnita si cu cariera lor. Faptul ca ea a iubit partidul dar partidul n-a iubit-o pe ea este iar o scuza ieftina. Daca nici pe Nina, total aservita regimului, careia i s-a publicat in comunism circa 50 de volume de poezie, n-o iubea partidul, atunci pe cine iubea partidul? Acest fel de a gindi ca partidul tebuia s-o iubeasca pe doamna Cassian si eventual sa se ploconeasca la picioarele ei este de-a dreptul ridicola si denota felul ei de a se comporta cu oamenii toata viata ei si acum la aproape 20 de ani de la caderea comunismului. Nina va intoarce calimera ori de cite ori va avea nevoie si-i va fi convenabil, lingusindu-se si manipulind in toate felurile posibile. Acum, dupa trecerea furtunii, spune cu naivitate sarmanta ca ea a crezut in partid, cu riscul mai mare de a fi considerata proasta, decit de a recunoaste frauda, impostura si minciuna lui. Nina Cassian are abilitatea de a manipula si mistifica realitatile cum rareori se poate vedea la cineva, pentru a-i fi ei mereu bine si a iesi basma curata din orice situatie precara legata de trecutul ei glorios.
Da am inteles ca Partidu Pensionarilor nici macar nu e inca in Parlament.
dadatroll´s last blog post -> Stiati ca exista faianta roz?
Aferim! Nu degeaba tatal meu (nascut in 1921) a numit-o odata pe Nina Cassian “un pui de lele”. Si nu se referea, evident, la chestii sexuale (si nici la boema 2 Mai-ului de pe vremuri sau la picanteriile biografice, pt ca astea chiar nu au nici o importanta). Baletul ei dintotdeauna, fie si gratios, pe care atit de bine l-a descris acum S. B., felul imatur in care se justifica ma fac sa o privesc cu multa tristete (oare virsta ar fi trebuit sa-i sporeasca apetitul pt cainta?).
Mai multa intelegere omenesca am, nu stiu de ce, pt Dan Desliu, cu toate ca mama povestea cum o asasina in scoala, prin anii ‘50, Lazar de la Rusca si ai sai. Dar faptul ca, intr-un tirziu, si-a facut mea culpa, regretul sau autentic si rezerva, plina de bun-simt, din final, l-au facut sa se desparta de gasca lui A. Toma.
Pe mine, una, ma revolta felul glorios, lipsit de nuante, in care sunt primiti (priviti) in Romania – Nina Cassian sau Petru Dumitriu, de exemplu. Cu atit mai mult cu cit si unul, si altul aveau talent, indiscutabil. Si umor. Dar parca tocmai de aceea compromisurile lor sint si mai impardonabile.
P. S. – pe Nina Cassian am urmarit-o la “Nasul”, intr-o seara, linga editorul ei care ii inalta osanale de care ma mir ca poetesa nu se jena (oricit de clara ar fi, pt ea, constiinta valorii), iar pe Petru Dumitriu l-am prins intr-un jurnal ponosit de pe Cultural, cind prezentatoarea abia mai respira, dupa ditirambi si plecaciuni. (Oare o fi citit “Dunare, drum fara pulbere, sau “Dulce ca mierea e glontul patriei?)- Nu trebuie sa ai rude care s-au sfirsit la canal, ca detinuti politici, pentru a capata un ton mai ponderat.
(N-avusei 2 mil jumate ca sa iau istoria lui N. Manolescu, poate mi-o aduce Mos Craciun… Ma intreb cum scrie dumnealui despre dumnealor).
i-am combinat pe petru dumitriu cu petru popescu, da’ ce mai conteaza, ca nina cassian tot ma enerveaza
si aveam si ceva pe foc (o fi o scuza?)
- semnat: semidocta de serviciu
Puteai sal bagi si pe Sfantu Petru in aceasi oala. Ca dacai prost sa naiba alt nume, nu?
dadatroll´s last blog post -> Stiati ca exista faianta roz?
am vrut sa-l implic si pa Petru cel Mare, da’ era ocupat, facea bradu’… (semnat: Petrica si lupu’)
bine ca nu-si punea faianta.
isuciu´s last blog post -> Cadouri inutile de Crăciun
@ stefan benedict: ce rost mai are sa-i ascultam pe cei direct implicati care ne spun ce & cum (dspr o epoca de care stim doar din auzite), daca noi avem opiniile gata-betonate?! chiar nu vad sensul…
eu o cred pe nina, chiar cred ca lucrurile stau exact asa cum le spune ea – a crezut in partid (ca multi alti intelectuali evrei), si-a repudiat propria literatura crezind/sperind sincer ca o sa fie primita cu bratele deschise (nicio conotatie sexuala aici!); a scris cacaturi (cum se scriau cu tonele in epoca), s-a facut pres sub pasul apasat al partidului, dar partidul nu a vrut-o: pt ca avea ‘origini nesanatoase’ si pt ca, oricit cacat ar fi mincat, partidul avea un radar infailibil care mirosea ‘cacatul de import’
@ ioana nitulescu: mai mult ca sigur ca poeta, la ‘nashul’, nici macar nu auzea osanalele ridicate de editor… ;P
Reading your comments about Nina’s undisputable genius, makes me think of your human mediocrity. Nina makes you people, see your own limits, your efforts to be socially acceptable. You are nothing but small anonymous names. It is true, Nina is not socially
acceptable, but so was Mozart or your beloved Eminesco and the list can go on and on.
Nina is extraordinary and we should be grateful that sometimes,
among all our mediocrity a star is shining and shows us how tiny and insignificant we are.
Nina leaves us a rich trail of true intellectual value and you people have nothing to show for, but silly comments of Nina’s behavior at at a party which probably was extremely stupid and boring.
yeah, and thank god for the english speaking gurus who can enlighten us and our pitiful lives.
)
touch the screen! touch the screen!!
oh, u speak english too??
))
i thought jackie was the only one
It is not important how I said it, it is important what I said,
regardless language, style, etc.
You people, go and look at Nina’s paintings, listen to her musical composition, listen to Nina playing Mozart piano concertos or read her masterpieces translations in roumanian from german, french and english theater and literature.
Why don’t you just enjoy the good she gives us?
Why trying to touch something which is untouchable?
oh, believe me, what you say and how you say are equally important. especially when you’re wrong on both accounts.
and for pitt’s sake you’re on a romanian blog! could you stop being wrong in english and start being wrong in romanian?
I’m American, I live in US, I know roumanian just enough to read your low class comments, for sure I don’t write roumanian.
Your comments don’t do you any favor to you or your entire group.
In fact I get a very poor picture of what the roumanians are all about.
It is the last time you’ll hear from me, enough time wasted.
well said, enough time wasted.
daca tot stii sa citesti romaneste, jackie, citeste chestia asta: pentru cineva care intra si comenteaza pentru prima data in blogul altcuiva, ai fost neinchipuit de arogant(a) si prost crescut(a).
…and you’re talking about law class comments? gosh. go get some netiquette lessons before anything else. i wish you a happy and wiser new year.
@ jackie: I don’t understand why you are upset. Here, everybody can discuss and different – even opposite – views are welcome.
jackie, if u don’t understand romanian (not ‘roumanian’!), how do u know what we’ve been discussing here about nina?!
it so happens i’m an old acquaintance of hers & everything i said here was in defence of her!
so, either u don’t know romanian (not ‘roumanian’!) or don’t know how to read…
in any case, i’m sad nina has such poor (both in grammar & logic) defendants; she deserves better!
c’mon, cezar, you already know why jackie’s so upset. first of all, because of the bad luck jackie has. you know, usually, narrow-minded people are also happy people. but no, jackie manages to be both narrow-minded and unhappy, and that’s why h/s is so upset. understandable.
if you acces a foreign blog for the very first time, read a post and three comments, and utter the ‘you-romanians-are-such-and-such’ bullshit, that means you live in a tiny black-and-white bubble. (after learning from you, jackie, i could also say you americans are %@$*!!, couldn’t i?)
the other reason jackie’s so upset: h/s sees there are too many people outside his/her bubble and not all of them think exactly like jackie. how is this even possible? they must be mad! or stupid! or low class thinkers!
for the record: i really like nina cassian. it’s the small bubble i’ve never liked.
I like Nina Cassian too. But I’m feeling lucky I didn’t live in ‘50.
v:
oops… i guess i’m happy coz i’m narrow-minded… or the other way round?! beats me!
beats me too. so we’re both beaten. let’s go get some sleep.
Pe cei ce sunt nostalgici ii invit la un concert-spectacol cum n-a mai fost de foarte multa vreme.
Pei ce n-au trait acele vremuri ii invit la un concert-spectacol din care sa inteleaga chiar si o mica parte din ce se intampla atunci.
Concert-spectacol in care o puteti regasi si pe Nina Cassian, autoarea versurilor din Tara scumpa sa traiesti, piesa compusa de Anatol Vieru.
http://camelguilde.wordpress.com/2009/12/10/salut-voios-de-pionier/
camelguilde´s last blog ..SALUT VOIOS DE PIONIER!