Nov 28 2008
E vorba de rezultatul alegerilor. Nu ştiu de ce, dar am impresia că, indiferent cine va cîştiga, cei care vor pierde vom fi noi, muritorii de rînd.
Voi mergeţi la vot?
Possibly Related Posts:
Nov 25 2008
Ştim cu toţii că Ministerul Culturii, împreună cu guvernul din care face parte, are zilele numărate. Ei bine, acum, la final de mandat, lui Iorgulescu i-au venit idei. De fapt, vrea să profite cît mai poate să-şi plătească poliţele.
Possibly Related Posts:
Nov 22 2008
“E un seppuku autobiografic!”, a spus Dan C. Mihăilescu despre ultima carte a lui Gabriel Liiceanu – “Scrisori către fiul meu” -, lansată astăzi la Gaudeamus.
Nu am apucat s-o iau azi, o voi cumpăra mîine, dar cartea pare mişto. În ea, Liiceanu vrea să-şi arunce în aer imaginea publică de “filozof serios” şi vorbeşte cu o sinceritate dezarmantă despre omul Liiceanu.
Iată ce au zis despre acest volum cei care au vorbit la lansare.
Possibly Related Posts:
Nov 21 2008
Poate să-mi spuină şi mie cineva de ce în ţările civilizate cronometrele din staţiile de metrou afişează cît mai ai pînă vine următoarea garnitură, iar la noi cît s-a scurs de cînd a trecut ultimul tren?
Adică la noi ideea e să vezi daca l-ai ratat la mustaţă sau dacă n-ai fi avut în nici un caz şansă să-l prinzi, nu?
La ei importantă e utilitatea, la noi importante sînt privirea înapoi şi eventualele motive de oftică.
Possibly Related Posts:
Nov 20 2008
Nu, nu v-aş fi plictisit cu o altă piţipoancă, pentru că nu mi-am propus să le iau pe toate la rînd. Dar chestia este semnificativă pentru campania asta plină de ipocrizie, în care tot felul de îmbuibaţi şi de sclifosiţi ne îndeamnă să cumpărăm produse româneşti.
A început Băsescu, care a zis că va merge la Palatul Cotroceni cu Dacia, şi toată treaba a ajuns pînă la nivelul piţipoancelor, care-şi dau şi ele cu părerea în acest sens. (Deh, ce să facă şi ele, săracele?…)
Possibly Related Posts:
Nov 19 2008
O vedeţi pe fata asta care se vrea super-sexoasă? Credeţi că există vreo legătură între ea şi damful de usturoi? Firile superficiale ar zice că nu. Dacă însă intri puţin în adîncul problemei, se pare că vei avea o mică surpriză.
Possibly Related Posts:
Nov 18 2008
Am fost duminică la tîrgul de ciocolată şi cafea de la Word Trade Plaza şi mi-am cumpărat tot felul de minunăţii: ciocolată cu cimbru, ciocolată afumată (de fapt, cu smochine afumate), ciocolată cu mascarpone, ciocolată cu lavandă, ciocolată cu ghimbir sau ciocolată antistress.
Possibly Related Posts:
Nov 17 2008
Ştiţi ce însemnă “mortăciuni” în jargonul redacţiilor (mai ales al redacţiilor de ştiri din televiziuni), nu?
Cum se anunţă un accident, aceasta este prima întrebare care se aude în respectivele redacţii: ”E cu mortăciuni?”
Dacă nu e cu mortăciuni, povestea nu mai are nici un haz şi lumea se dezumflă. (De curînd, unei reportere care transmitea înfrigurată de la faţa locului, i-a şi scăpat porumbelul pe gură: “Din nefericire, nu sînt victime omeneşti!”.)
Dacă, în schimb, accidentul e cu mortăciuni, jurnaliştii TV îşi freacă fericiţi mîinile şi începe distracţia. Este recompensa supremă, lucrul pe care-l aşteaptă şi pentru care s-au pregătit încă de cînd deprindeau primii paşi ai meseriei. Morţii te fac să te simţi bărbat adevărat în jurnalism, să ai conştiinţa că meseria ta chiar contează, că faci lucruri cu adevărat importante.
Possibly Related Posts:
Nov 12 2008
Adicătelea se pune de o petiţie online împotriva deciziei personale a lui Tăriceanu de a tăia din bugetul ICR (am mai scris despre asta aici). Oamenii semnează, ce semnează şi, la un moment dat, au o mică surpriză.
Constată cu încîntare cum însuşi Tăriceanu le zîmbeşte cald, dintr-un banner electoral.
Possibly Related Posts:
Nov 11 2008
Romanul “Dimineaţă pierdută” al Gabrielei Adameşteanu a fost tradus acum ceva vreme la Editura Gallimard – şi a fost bine primit de critică şi de public. Bine – pentru un scriitor român, desigur (adică au fost vîndute 2.000 de exemplare, în timp ce românii vînd de obicei, pe piaţa franceză, cîteva sute). Pe lîngă Franţa, romanul mai este tradus în alte patru ţări, iar la Tîrgul de carte de la Frankfurt au fost vîndute drepturile de publicare şi pentru Spania şi pentru piaţa din Statele Unite. “Drumul egal al fiecărei zile” a fost tradus şi el în alte cîteva ţări.
Cu toate acestea, Gabriela Adameşteanu îmi mărturisea acum cîteva zile că nu-şi poate permite să trăiască de pe urma romanelor sale.
Possibly Related Posts: