Oct 13 2008
Kundera, turnător
În dimineaţa asta, a apărut pe agenţiile de ştiri informaţia că Milan Kundera a făcut, în 1950, un denunţ la poliţia politică cehoslovacă, ceea ce a dus la o condamnarea unui individ la 22 de ani de închisoare.
Informaţia este preluată dintr-un articol din numărul de astăzi al revistei cehe Respeckt. Autorul articolului este colaborator al “Institutului pentru studierea regimurilor totalitare”, unde se ocupă de gestionarea arhivelor comuniste.
În anii 50, Kundera era un comunist fervent, susţinător al sistemului (de-abia după Primăvara de la Praga, în 1968, a devenit disident şi a fost pus la index).
În altă ordine de idei, trebuie spus că cel pe care l-a turnat Kundera în anii studenţiei era agent străin – ceh fugit imediat după instalarea comuniştilor şi recrutat la Munchen de un serviciu secret finanţat de americani.
Oare dacă torni un spion american într-o ţară comunistă se consideră că ai făcut un gest ok, că ţi-ai apărat ţara? (Totuşi, nu cred că Milan Kundera ştia că respectivul individ era şi spion.)
Ce credeţi? Îi va afecta imaginea lui Kundera această dezvăluire?
LATER EDIT: Din raportul securistului ceh care a înregistrat turnătoria (raport publicat pe site-ul Institutului ceh pentru studierea regimurilor totalitare):
“Astăzi, în jurul orei 16.00, un student, Milan Kundera, născut la 1 aprilie 1929 la Brno, care locuieşte în Praga VII, în campusul universitar, pe strada Regele George al VI-lea, s-a prezentat în acest departament şi a raportat că o studentă, Iva Militka, care locuia în acelaşi campus universitar, i-a spus studentului Dlask din acelaşi campus că s-a întâlnit cu un oarecare Miroslav Dvoracek pe care ea îl cunoştea”.
(Miroslav Dvoracek era căutat pentru dezertare şi a fost arestat ca urmare a delaţiunii lui Kundera.)
Possibly Related Posts:
- Cum am ratat şansa de a deveni securist
- “Conducătorul iubit” trăieşte
- Zîmbiţi, vă rog!
- “Am crezut în partid!”
- Sfîntul Stalin
Ca zic asa, a la Ferician: Oare daca esti un persecutor al crestinilor si dupa aia devii un mare aparator al lor o sa fii toata viata considerat un prigonitor de crestini?!
A fost orb si apoi a vazut. Atata tot, Cezar.
Poporul ceh o fi mai putin isteric decat cel roman.
Pe de alta parte daca faptele tale duc la grave prejudicii morale sau materiale ale unui seaman nevinovat, probabil locul tau nu mai este in viata publica a cetatii. Sau cel putin trebuie sa refuzi toate onorurile posibile, indiferent de performantele ulterioare pe care le ai.
E o situatie stranie – trebuie sa admit si greu de scos la capat pentru un scriitor, care volens-nolens e in atentia publicului prin natura meseriei.
scriitor-in-devenire´s last blog post -> Miss Refractara – pseudofictiune
Imaginea lui Kundera nu era deloc imaculata. Se stia, se vorbea in Cehia despre colaborationismul sau din perioada de pana la 1968. Oamenii cu care am discutat (universitari si scriitori) erau rezervati cand vorbeau de Kundera… Acum banuiala cehilor se sprijina pe un fapt real, destul de grav, otravit… Kundera iese prost, pentru ca a tainuit acest denunt aproape criminal… Ramane insa un creator remarcabil…
vasgar´s last blog post -> Contrafort în septembrie – Odiseea americană a lui Andrei Codrescu
“Ramane insa un creator remarcabil…” – tot ‘clou’-ul chestiei sta in acest ‘insa’ ;-P
ps miine-poimiine o sa se descopere ca si soljenitsin a fost… dar ce zic soljenitsin? shakespeare!!
cum una-i una, si-alta-i alta, adica valoarea de scriitor si valoarea de om, probabil ca fiecare cu-a ma-sii. vor exista deci oameni care nu-l vor (mai) citi/aprecia ca scriitor pentru ca sint genul care nu se despart de anumite principii si altii care vor continua sa-l citeasca/aprecieze ca scriitor pentru ca nu li se pare relevanta problema asta din punctul de vedere al cartilor sale. desigur, va mai exista si marea masa de cititori care n-au habar si nici nu vor avea de date biografice de genul acesta.
a, si masa de necititori ai sai care insa cunosc la perfectie astfel de date biografice…
Răspunsul pe care mi l-a dat Andrei Pleşu, la întrebarea dacă crede că aceasta dezvăluire îi va afecta imaginea lui Kundera:
“Pentru cei care iubesc literatura lui Kundera, prejudiciul de imagine va fi minor, iar opinia celor care nu-l cunosc nu contează. Oricum, se dovedeşte odată în plus capacitatea dictaturii comuniste de a scoate ce e mai rău în om. Ceea ce rămîne uimitor este că, în ciuda acestui fapt, comunismul nu pare să sufere nici un prejudiciu de imagine.”
Kundera respinge acuzatiile care i se aduc. Iata ce declara, intre altele, pentru France Presse:
“Sunt surprins, uluit… N-am facut asa ceva. Nu l-am cunoscut pe acel om…”
Kundera considera ca presa s-a napustit asupra lui.
subscriu la comentariul lui Plesu.
vasgar´s last blog post -> Contrafort în septembrie – Odiseea americană a lui Andrei Codrescu
@ vasgar: Da, neaga ca ar fi turnat, dar docomentu-i docoment!…
Sigur că o să fie afectată imaginea lui.
alexandru petria´s last blog post -> Cazul Kundera. Vinovăţia este proporţională cu valoarea?
cumva in linia a ceea ce spune dl. Plesu imi permit sa va atrag atentia asupra unui comentariu excelent pe aceasta tema: http://dreamingjewel.wordpress.com/2008/10/13/insuportabila-usuratate-a-judecatilor-noastre-grele/
capricornk13´s last blog post -> Cumparaturi, cumparaturi:)
Păi normal “comunismul nu pare să sufere nici un prejudiciu de imagine.” Pentru că ăia care îl dezaprobă pe Kundera pentru gestul lui deja nu iubesc comunismul, iar ăia care sunt nostalgici după comunism oricum cred că Securitatea era compusă din patrioţi care apărau ţara şi,oricum, dacă nu i-au arestat pe ei, nu se pune… deci, după ei, Kundera a făcut bine.
Cei pe care nu îi înţeleg eu sunt cei care au aşa un fel de flirt intelectual cu comunismul, adică îl idealizează pentru că nu au trăit în el. Cum reuşesc ăştia să împace idealismul lor cu nedreptăţile flagrante şi cu ororile comise de Securitate sau în umbra acesteia?
dreamingjewel´s last blog post -> Insuportabila uşurătate a judecăţilor noastre grele
Cartile lui isi pastreaza valoarea. Imaginea lui s-a dus. Este o surpriza pentru mine si o mare dezamagire.
isuciu´s last blog post -> IERUSALIM de Goncalo M. Tavares
Eu nu cred ca ii va afecta prea tare notorietatea. Nu se poate ca un gest rebel din tinerete sa doboare cariera uriasa a unui om. Nu cred in oamenii care condamna fara discernamant. Cine n-a gresit in tinerete, n-a trait-o. Prin carti si comportqament ulterior si-a rascumparat greseala.
Parerea mea.
dragos c´s last blog post -> Excepţional!
Pt. Dragoş C.
Îşi răscumpăra greşeala dacă se căia că n-a procedat bine. Apoi, să bagi un om în puşcărie nu e orice, nicidecum un gest rebel, cum îi spui. Noroc că n-a fost împuşcat.
Desigur, valoarea cărţilor rămâne aceeaşi, dar imaginea scriitorului este praf şi pulbere. La aflarea ştirii am avut o mare decepţie. Dublată de scârbă.
Deci asta a bagat un om in puscarie si e in plin cacat, da Che Guevara a omorat o gramada de oameni si e un rebel simpatic cu motocicleta si basca?
Bine ca postu nare nici o legatura cu Che Guevara sau cum se scrie, da nu mam putut abtine.
dadatroll´s last blog post -> OCGROUP – niste impotenti ratati?!?
Peste 100 de ani nici n-o sa mai conteze. Peste 100, nu ii raman decat cuvintele.
de acord cu dadatroll.
Kundera e un… “inger cazut” (daca, totusi, se demonstreaza ca a facut rau…) pe langa criminalul Che Guevara…
si daca am intrat in intervalul lui “nu m-am putut abtine” (apud dadatroll), mai adaug: mi-e mila de fiintele care poarta tricouri, chipiuri… cu imaginea lui Guevara.
vasgar´s last blog post -> Contrafort în septembrie – Odiseea americană a lui Andrei Codrescu
TOTAL de acord cu ultimii 3!
))
dadatroll, bravo, bine ai facut ca ‘nu te-ai putut abtine’: buna si incontinenta asta citeodata
ps chestia asta cu ‘cainta’ sounds sooo christian…
io nu sint de acord cu ultimii patru. adica prin comparatie kundera e inger si che e drac? adica o lingurita de cacat e mai dulce decat o remorca din acelasi produs? “I did not know the man at all” e o declaratie grava, daca toata povestea e adevarata.
din moment ce exista oameni din care comunismul nu a putut scoate decat sange, cei din care a scos ce e mai rau sint vinovati.
Se poate sa fie la fel de vinovat sau mai putin vinovat decat Mona Musca . Si printre politicienii romani Mona Musca e OK .
Kundeva acesta , ca nu am mai auzit despre el deloc , vad ca nici macar nu a avut semnat un angajament cu securitatea Ceha .
Nu doar ca nu a avut un angajament semnat , dar din cate inteleg din cele prezentate mai sus , vad ca nici macar nu a dat o nota informativa scrisa , nu a turnat in scris .
Inteleg ca doar verbal s-a prezentat la ceva securist si i-a spus ce i se parea lui antipatriotic / antinational la acea vreme . Era tanar in acea vreme .
Asta , poate , si mi-e mi s-ar fi putut intampla in avantul tineretii la 20 … 21 de ani .
Datele prez pana acum nu sunt suficiente pt a trage o concluzie mai clara . Se poate sa fi fost si mare ticalos chiar daca nu a dat nimic scris . Se poate sa fie si acum mai mare ticalos .
Vad ca nu se stie motivele pt care a turnat ( Cezar zice ca nu stia despre cel turnat ca-i SPION ) . Poate daca stia il turna/ lovea mai rau … sau poate din contra , nu .
Sunt multi de Poate si de Daca .
Daca , poate , era indragostit de frumoasa Iva ( Eva ? ) si voia sa ii incurce pe alti pretendenti ? Daca era dezamagit in dragoste de ea si voia sa-i faca si ei rau , sau poate era urata si rea si de aia-i voia raul ? . . . . ca vad ca al doilea nume poate fi si frumos si urat . Militka , e nume fain . Dar poate vine de la Miliţica , Miliţia si asta nu mai e fain . Trebuie vazut tot parcursul lui Kundeva si daca a mai turnat si ce a turnat .
Dar descoperirea de acum este un bun inceput , asa ca baietzii de acum la lucru !! . work , work , sa afle cat mai mult , vrem sa stim tot .
@oximor, eu nu m-am gandit la Che cand am spus ce-am spus. Eu m-am gandit la Hitler, care a scris Mein Kampf, dar peste cuvintele lui au ramas faptele. In cazul lui Kundera, in afara de familia/ apropiatii lui Dvoracek nu stiu daca au mai suferit si altii… (Dvoracek, care oricum ai da-o, a facut niste fapte, pentru care a raspuns, ca si Kundera, care poa’ sa zica momentan ca are soarta unuia pe constiinta… )
In fine… Personal, cand deschid o carte, n-o deschid pentru ca e scrisa de X sau Y, nu pentru CE a facut sau n-a facut X sau Y. Mi s-ar parea (si este) un act si superficial si snob…
O carte o deschid pentru ca voi intra intr-o alta lume. Azi poate sa-mi paca cartea nr.1 a lui X, iar maine, cartea nr.2 poate sa nu mi se para la fel de reusita. Si nici in momentul ala n-o sa pot spune ca nu-mi place cum scrie X, ci o sa pot spune doar ca nr.2 nu mi-a placut.
Cum nu mi-a placut Eliade pentru ce a fost sau ce a facut, ci pentru ce a scris.
Cristina´s last blog post -> Salcia
@cristina. nu am amestecat creatia cu persoana. In plus, nu inteleg comparatia cu hitler.
evident ca-l vom citi pe kundera, dar cred ca e ca in bancul cu alifia protectoare si rechinii. te mananca si uns cu alifie, dar mai in scarba.
@oximor: Ah, scuze, o clipa am avut impresia asta cu amestecatul, si de aceea… Deci scuze.
Eh, iar pe Hitler il “iubesc” io de mor, exemplificam o chestie pe spinarea lui, adica faptul ca la el n-au fost mai tari cuvintele decat faptele, pe cand la Kundera, ar putea fi, la un moment dat, cand n-o sa mai conteze ce a facut.
E adevarat ca nu-l fac faptele, (mai ales negatia “docomentului”) un om de treaba, dar nu se plimba in ograda noastra, pe cand cartile, ar putea
Si foarte tare bancul, nu-l stiam
[pentru o clipa jumate, m-am speriat c-o sa inceapa cineva si-aici sa mi-l laude pe guevara ca ce vizionar intelept si curajos a fost si cum a fost el silit de imprejurari sa ucida, ca doar era revolutie, domnule, razboi civil, insurectie, revolta dreapta si cinstita. si asa mai departe (asa cum mi s-a-ntimplat pe blogul unui ins destept si cultivat si sarit de niste decenii din pubertate...). deci cablu, vorba lui dadatroll.]
Bucurenciu? Nu, nu, ca alai tot la pubeltate.
dadatroll´s last blog post -> OCGROUP – niste impotenti ratati?!?
@v imi cer scuze pentru imprecizia exprimarii! ma bucur ca n-a durat mai mult!
@oximor: dar nu m-am referit la nimeni de aici. ca dovada ca am dat de inteles ca desi m-am speriat, nu s-a-ntimplat.
Pai da ca nici eu nu mam referit numai decat la Bucurenciu care nui pe aici cai in Delta sau unde mai sunt gunoaie. Nu umane, ca aleai plac, Lenin, Trotsky si Che, ci din alea din plastic.
dadatroll´s last blog post -> OCGROUP – niste impotenti ratati?!?
finalul comunismului a produs situatii absolut noi, si pune intrebari etice si de principiu foarte interesante.
se intampla rar sa poata fi analizate faptele cuiva din perspectiva a doua sisteme. deobicei orice om e prins in sistemul lui, si i se acorda implicit circumstantele atenuante, aceleasi cu cele care se acorda tuturor celorlalti.
Schimbarea de sistem pune intrebari ample, la nivel etic:
- cum se judeca faptele dintr-un sistem dupa valori considerate superioare (in afara) sistemului (fiind universale, iar in cazul nostru sitemul oricum nedrept din oficiu)
- care sunt circumstantele atenuante acceptabile, si care nu sunt acceptabile (sistemul forta oamenii sa faca fapte neetice, dar care sunt cele considerate “deliberate” si care cele “fortate”?)
e interesant ca in general discutiile se duc in comparatii care in fond sunt inacceptabile: e voie sa fie judecat Kundera, dar Che Guevara nu? Mai exista si chestii gen “cine e mai criminal? Hitler sau Stalin?” etc.
Cand in fond problemele etice pun fata-in-fata doar omul (singur) si principiile etice, nimic altceva. Una e stabilirea unei vini, si alta acceptarea situatiei umane care a dus la ea. La fel si masura in care cineva trebuie pedepsit, sau doar trebuie recunoscut public ca are o vina.
Dar e normal ca estul europei sa trateze si aceste probleme ca si restul temelor ei: ambiguu, irational, si mai ales pierzandu-se in infinite discutii de dragul discutiei, obositoare si futile.
Acum e vorba de Kundera, dar imi amintesc modul similar de a discuta despre astfel de teme. De exemplu in disputa produsa de scrisoarea Herthei Müller. Si acolo s-a vazut prapastia adanca care domneste intre modul de gandire vest-european, si cel… colorat… estic. Vestul e admirat selectiv, insa cand cere valorile lui cele mai importante (ratiune transanta) estul i le refuza in bloc.
draga horia,
in primul rind: ma bucur sa te regasesc
re: discutia dspr kundera – tocmai am terminat o minunata carte de eseuri ale lui julian barnes (’tour de france’, la nemira) care, desi nu-si propune asa ceva, poate ilumina – cred eu – ceea ce se discuta aici…
barnes are mai mult de jumatate din eseuri dedicate lui flaubert; flaubert care, cum stim, dorea ca scriitorul sa fie ‘absent’ din dezbaterea asupra operei – mai mult chiar: tindea spre o forma de ‘neutralitate’ (stilistica) in masura sa invalideze ‘prezenta’ autorului, ca si cum opera s-ar fi scris singura.
ei bine, este limpede ca flaubert nu a reusit acest lucru: stilul acesta ‘neutru’, alb, dar de o mare precizie a termenilor, structura impecabila, simetriile discrete (semn al unui control total) etc etc – toate acestea au fost considerate nu doar 100% realiste, ci si 100% ‘flaubertiene’!
dar dezideratul lui flaubert se poate verifica f simplu, altminteri: cui ii mai pasa, atunci cind citeste ‘educatia sentimentala’, cum ‘a fost flaubert’ insusi?? barnes ne aminteste ca baudelaire avea un caracter infect, ca musset era impotent, ca flaubert insusi nu era usa de biserica – oamenii acestia erau ca noi toti, aveau invidii, erau ipocriti sau rai, viata lor sentimentala era, adesea, un dezastru… ei si? distanta in timp a acoperit toate aceste lucruri, cite un biograf melodramatic sau, dimpotriva, infernal de scrupulos le dezgroapa, dar ele nu fac decit sa confirme un lucru binestiut (desi ocultat, uneori din naivitate): viata e una, opera e alta!
cind stii ASTA, nimic nu te mai poate impresiona… vietile vin & trec, lasind in urma opere (in cel mai bun caz) sau nimic (in majoritatea cazurilor). este, oare, rezonabil sa ne interesam de ele – de aceste vieti?
sint de acord, proximitatea scriitorului contemporan umbreste, adesea, receptarea operei sale: stim dspr acesta tot ceea ce (nu) ne dorim sa stim… dar sint lucruri colaterale, ceea ce conteaza este numai opera.
sa nu cadem, asadar, nici in angelism, nici in ‘demonism’; in fond, nimeni nu mai stie cu exactitate cine (si cum) era shakespeare!
cu simpatie,
als
E adevarat, avem de-a face cu doua sisteme, cu valori diferite. Dar, dupa cum observi si tu, Horia, exista niste valori generale, care sint deasupra oricarui sistem.
In cazul particular al lui Kundera, lucrurile sint destul de incurcate. Sa presupunem ca, intr-adevar, l-ar fi turnat pe Dvoracek (desi Kundera a negat, in ciuda documentelor, ca ar fi facut-o; ba, mai mult, a aparut si un al treilea individ care sustine ca el insusi ar fi fost turnatorul). Intrebarea care se pune este: un cetăţean al unui stat totalitar care toarnă un agent străin face un gest de patriotism, îşi apără ţara? (E adevarat, nu sint date ca Milan Kundera a stiut ca Dvoracek era agent strain, ci doar ca dezertase si ca fugise in strainatate.) Apelind la comparatiile pe care le repudiai tu, un german care a dat pe mina Gestapoului un agent englez este de pus la zid sau de aplaudat, ca si-a aparat tara?
Draga Leo, este clar ca opera e opera si ca viata autorului e cu totul altceva. Si ca trebuie separate lucrurile. Cu toate acestea, eu nu ma mai pot apropia de opera lui Sadoveanu, dupa ce am vazut semnatura lui pe un document care condamna la moarte niste tarani care se opusesera colectivizarii. E adevarat, nu i-a omorit el, iar semnatura lui era acolo linga alte doua; daca nu semna documentul, taranii tot ar fi fost omoriti. Dar el si-a pus semnatura ca sa aiba parte, printre altele, de beneficiile statutului de boier comunist – conace, partide de vinatoare etc. -, nu sa supravietuiasca el insusi.
Eram un fan al romanului “Creanga de aur”. Acum nu mai pot deschide cartea aia. Desigur, peste 500 de ani nimeni nu va mai sti ce a fost aia colectivizare, iar “Creanga de aur” va continua sa fie un roman extraordinar. Din pacate, eu nu traiesc la 500 de ani de la povestea cu colectivizarea, iar gestul lui Sadoveanu atirna mult mai greu decit frumusetea aia de roman.
cezar,
gestul lui sadoveanu il acuza ca om; dar pe mine nu ma intereseaza omul sadoveanu, ci scriitorul. ceea ce a facut el – ca om – putea face oricare altul (si a si facut-o, nu ma-ndoiesc), dar ‘creanga…’ nu putea sa-l scrie decit el, sadoveanu…
dc am fi mai exigenti cu artistii?! e ca si cum am vrea sa fie ‘mai mult decit’ niste oameni… si nu sint. dar ne dau ceea niste simpli oameni nu ne dau.
prefer sa le iau ce (d)au mai bun
probabil de-aia vorbea şi alş de distanţă. distanţa noastră faţă de comunism este mult, mult prea mică (unii ar zice că pe alocuri e inexistentă) pentru a ne putea obiectiva în, de pildă, un caz ca al lui sadoveanu.
şi cred că mai e şi o problemă de natură a ‘trădărilor’ etice. că fiecare individ îşi are propria-i scară de intensităţi.
Daca Stalin era si un mare poet, iai fi citit poezile cu placere? Daca Hitler avea suces ca pictor ai fi admirat tablourile alea?
dadatroll´s last blog post -> OCGROUP – niste impotenti ratati?!?
@als Separam, separam, da cum poti sa transmiti valori daca tu, ca scriitor esti un om de nimic? a se vedea Paul Johnson despre dreptul unor intelectuali de a da lectii de moralitate.
@ v Cred ca tradarea intelectualilor intr-un sistem totalitar, indiferent de intensitatea receptarii personale, nu are nevoie de distante penru a fi observata.
@dadatroll Stii tu un expresionist mai mare ca stalin, sau un creator de natura moarta mai mare ca hitler?
@oximor: dar discutia nu se referea la observare, ci la acceptare.
sau – pardon, scuzati, bonsoar: la tolerare.
Paul Jonhson e ca Bush si prin urmare e ca Hitler.
dadatroll´s last blog post -> OCGROUP – niste impotenti ratati?!?
uite ca intre timp s-a scris mult in forumul asta, si eu n-am mai trecut!
draga Leo, draga Cezar, mi-au placut pozitiile voastre!
Tind sa fiu de acord cu amandoi (vorba rabinului din vechiul banc):
Leo are dreptate cand spune ca opera ar trebui privita independent de autor,
Cezar are dreptate cand spune ca nu mai poate citi ceva, stiind cine a scris lucrul acela.
tema e foarte interesanta si complexa. De ce? As indrazni sa analizez:
- problema etica a postcomunismului:
poate ca nici o alta epoca istorica, comunismul si fascismul au fost condamnate, si s-a cerut o judecare a celor implicati. A existat o tragere a unei linii finale. (Poate si din cauza ca pana acum, niciodata nu au existat sisteme produse exclusiv ideologic, care sa poata fi separate cumva de istorie si de societate…)
Daca fascismul a fost ceva mai simplu de clarificat (durata scurta, etc.), cu comunismul lucrurile raman ambigue.
Eu vad situata in ACEASTA zona discutia despre Kundera (care de altfel mi-a placut mult totdeauna, si am impresia ca o sa-l citesc si in continuare). In virtutea acelui proces al comunismului, cred ca are sens si sa fie dezbatut si un caz ca al lui Kundera. desigur nu de catre noi, ci de catre cei abilitati, in Cehia, cu documente.
Si, de ce nu, este o ocazie sa reflectam despre evolutia unui om. L-as vedea aici pe Kundera ca pe un personaj de roman (intr-un fel), si as vedea evolutia lui ca pe un exemplu din care sa intelegem inca ceva despre natura umana, despre situatiile niciodata “de roman” din acele vremuri. Sigur ca inainte de Kundera, ar trebui tratate lucruri mult mai simple pe la noi (bunicuta Iliescu, diversi calai care isi iau regulat pensia de securist, etc.). Si in acest sens: citesc de curand ca Chitac si Stanculescu au fost judecati definitiv si inchisi, in 15 oct 2008, dar acum incearca sa fie eliberati pe criterii de batranete si boli cronice. (si ca sa si comentez un pic: parca Pinochet a stat frumusel in inchisoare?)
- problema relatiei autorului (omului) cu opera
). In facultate se glumea ca comisia de admitere e datoare sa ii admita pe cei care arata mai sariti de pe fix si cu tendinte de vizionari dubiosi, ca sa fim siguri ca nu ne alegem cu inca un dictator. Adolf se apucase probabil sa scrie Mein Kampf, de suparare ca nu l-au lasat sa picteze.
aici sunt de acord cu Leo. Dar si aici cred ca mai pot exista dezbateri de nuanta. Ideea cu Hitler si tablourile lui, propusa de Cezar (parca) e chiar reala: Hitler a incercat sa intre la academia de arte din Viena (Akademie für Bildende Künste Wien) si a fost respins. (De la acea scoala am si eu o diploma – am fost mai bun ca el
(Asta nu inseamna sa trageti concluzii gresite despre admiterea mea la aceeasi institutie.)
In anii 90 cineva a incercat sa vanda la licitatie un set de vreo 20 de acuarele ale lui Adolf, si licitatia a fost boicotata de toti negustorii de arta (urma sa aiba loc la Triest, parca). Deci in cazul asta e clar ca toata lumea il refuza.
Cred ca e evident ca exista un fel de procentaj acceptabil de “piper etic” pentru un autor. Daca el e clar de domeniul monstrilor, cred ca opera de arta devine greu… digerabila, practic inacceptabila. (sau nu? aveti alte exemple? Mircea C. imi spunea odata ceva terifiant despre Dostoievski…) Cred ca nici nu prea poate fi buna, o astfel de opera – cel putin despre acuarelele lui Adolf se spune ca sunt slabe. Daca e vorba de clasicele pacate marunte ale unui suflet chinuit, probabil ca ele vor dispare in noianul vremilor, si aici remarcile lui Leo sunt absolut juste.
Iar cazul lui Kundera e interesant pentru ca cere si acesta, ca si atatea alte cazuri de pe la noi, o judecata (in sens de ratiune) limpede si o nuantare. Cred ca e nevoie de o dezbatere pe astfel de teme, una de principii, una in care sa se stabileasca niste masuri, nu una in care doar sa compatimim, sa intelegem, sa iertam, si in final sa facem sa dispara acea problema in minor. Ma gandesc la o asezare in niste tipare mai clare, pentru generatiile viitoare, a unui trecut atat de tragic si greu. (si iertati-mi va rog tonul… dar asta e…)
As vrea sa apuc sa scriu odata despre dezbarerile din Germania, pe aceasta tema, despre constatarile lor (ca ei sunt sistematici) despre faptul ca tinerii de 20 de ani nu mai au habar de ce a fost in RDG, si despre faptul ca pe profesorii vest-germani nu sunt interesati sa predea astfel de lectii de istorie. As lega asta si de contrastul puternic dintre pozitia Herthei Müller despre Sorin Antohi, si cea a altor colegi de-ai ei din Romania. E o diferenta simptomatica.
M-as astepta la o cultivare insistenta a temei dictaturii comuniste, in tot estul, daca vrem ca tragedia sa aiba cel putin un rost educativ, anume prin avertismentul catre generariile viitoare. Daca si acesta se pierde, atunci tragedia devine inutila, deci cu adevarat balcanica. atunci putem zambi definitiv, si spune, vorba lui Nae Caranfil: “Muzica!!!”
Si cu aceasta, inchei, nu inainte de a ma scuza pentru tonul prea serios pe alocuri (si deci poate fara farmec si ne-romanesc
)
PS: nu pot sa nu ma gandesc aici si la relativismul in care poate usor glisa orice perceptie postmoderna a istoriei. Este probabil inevitabil sa constati ca, in detaliu, nimic nu este clar, nimeni nu este de vina, si totul e o tragedie fara autor, o simpla intamplare, un peisaj istoric fara ierarhii si sens, in care toti sunt marionete si nimeni papusar. Si probabil ne aflam intr-un moment de schimbare de paradigme. Dar daca privim doar placid la ce se intampla, nu va fi o schimbare de paradigme, ci doar de mode usurele.
(na, ca iar am facut-o serioasa…)
PS 2: pentru Dadatroll: Scuze, am retribuit ideea ta lui Cezar! Ce-a cu tablourile, casazic asa.
am mai citit pe sus postarile voastre…
probabil ca o “condamnare”, chiar si simbolica, in cazuri ca Sadoveanu (Cezar) ar fi de domeniul unei gandiri de secol XIX, cu clasificari, etc. – si deci complet desueta si fara sens in lumea de azi.
Cred ca ceea ce ar fi util, ar fi o clarificare maxim posibila a datelor (ce s-a intamplat in momentele-cheie cu Sadoveanu, cu altii, etc., care au fost circumstantele lor), si ea sa fie prezentata cititorului – cel care desigur si vrea sa citeasca asa ceva. Ramane la latitudinea fiecaruia sa accepte sau nu asa un autor.
@dadatroll:
Mai ramane problema celor care sunt criminali notorii, dar nu faimosi ca Hitler si Stalin. Eu am intalnit tineret incantat de scrierile cate unui Codreanu. Nu erau impresionati cand le spuneam ca omul a condus o organizatie criminala, finalmente. Ziceau ca ii intereseaza ideile (ma rog, respectivii erau cam prostuti…). Dar, oricum, aici se vede cum notorietatea e una pe dos: a ideilor din opera omului respectiv, chiar daca in realitate ideile sunt slabe, iar partea cu condamnarile penale, cu crimele facute de legionari nu mai e vizibila, pare-se, la nivelul omului de rand.
Se pune problema, ca si in discutia lui Cezar despre Creanga de Aur, a perceptiei operei inainte sau DUPA aflarea detaliilor despre omul respectiv. Sigur, in cazul lui Codreanu, e o opera politica, deci ea nu e independenta de pozitia in viata reala a autorului ei.
Poate ca asta ar fi o posibila clarificare:
- arta e oarecum o realitate paralela, non-etica (adica fara implicatii directe, sa zicem ideologice), si e deci o “alta lume”, poate o lume in care autorul are dreptul sa fie ceea ce nu poate fi in real…
- operele cu implicatii in real (ideologie, etc.) sunt in relatie directa cu el si nu pot fi privite detasat de autorul lor, pentru ca ele sunt un program de comportament, nu o simpla “fantezie”.
- arta contemporana tinde, in multe cazuri, sa devina una “militanta” (adica ce uram noi mai tare pe vremuri!) si sa fie una cu ancorare puternica in real (arta pentru ecologie, arta pentru lumea a treia, etc.). Ma rog, poate ca o astfel de arta nici nu e foarte buna, dar ea intra brusc intr-o zona a unitatii dintre autor si opera (devine mai degraba ideologie decat arta), in care adesea autorul se vede chiar ca un model pentru arta lui (e mai ecologist decat instalatiile lui…)
(ah, ma doare deja si pe mine capul…)
ba, mie imi pare asta de mai sus o clasificare foarte clara si logica, deloc prilej de migrene
. poate ar mai avea nevoie de completari, dar poate nu-s eu in masura sa le fac.
la punctul despre arta militanta totusi, imi vine sa remarc citi faliti moral se grabesc sa faca astfel de acte/opere artistice. probabil e o aplicare in moral a efectului Dunning-Kruger, despre care am impresia ca tot pe blogul asta a mai pomenit cineva – asta admitind ca am crede in sinceritatea respectivului demers artistic.
(http://en.wikipedia.org/wiki/Dunning-Kruger_effect)
@ horia marinescu: Gindeste-te, te rog, cum ai citi opera lui Sadoveanu daca unul dintre cei trei tarani executati sub semnatura lui ar fi fost bunicul tau. Ai mai separa opera de om? Ai mai incerca sa-i gasesti omului circumstante atenuante? ”(ce s-a intamplat in momentele-cheie cu Sadoveanu, cu altii, etc., care au fost circumstantele lor)”
De domeniul unei gandiri de secol XIX sau chiar secole precedente, ar fi sa ma gindesc la razbunare. Nu ma gindesc la asa ceva. Dar nu-mi cere sa ma detasez si sa citesc ce a scris Sadoveanu, fara sa ma gindesc si la ce a scris pe acea condamnare la moarte. Cu aceeasi mînă.
Deci eu nu inteleg dece trebuie neaparat sa il citesti pe Sadoveanu. Inteleg daca aia e munca ta sati dai cu parerea despre Sadoveanu nai incotro. Da da ca citesti casati place, si nuti place cea facut Sadoveanu cu viata lui, dece nu citesti altceva? Ca oricum e mai mult scris decat o sa avem noi timp sa citim.
dadatroll´s last blog post -> OCGROUP – niste impotenti ratati?!?
de acord, dadatroll.
draga Cezar, eu n-am zis ca trebuie sa-l citesti pe Sadoveanu.
Am zis ca depinde de ce fel de lucruri (grave) a comis omul ala, si in functie de asta, il bagi la categoria “monstri” sau doar “micile hidosenii ale oamenilor care nu pot fi la inaltimea propriilor idealuri”. vezi mai sus… Cati nu au facut in pantaloni, si cati nu s-au dat bine cu partidul ca sa ia un ban in plus? eu stiu nenumarati oameni de felul asta. Si, mai ales: cati dintre cei care scriu azi, acum, sunt absolut nepatati moral? Cati nu si-au palmuit nevasta, n-au parat un prieten, n-au schimbat partidul, n-au votat cu Iliescu? (sigur, nu sunt fapte grave, dar UNELE fapte, care par mici si marunte, sunt grave! exact ca fapta lui Sadoveanu.)
si am mai zis ca trebuie sa-i lasam cititorului decizia daca poate sa citeasca asa ceva sau nu.
Deci tu ai decis ca pentru tine e inadmisibil (Sadoveanu), si daca povestea e cum o spui, ar trebui sa fie pentru toata lumea inadmisibil ce a facut el. Dar cum fiecare decide singur ce accepta si ce nu…
@ horia marinescu:
Am vazut cu ochii mei documentul semnat, iar Stelian Tanase l-a aratat la un moment dat si la televizor.
Nu mi-ai raspuns care ar fi atitudinea ta daca unul dintre cei trei ar fi fost bunicul tau.
draga Eugen,
nu ma indoiesc de ce scrii aici – apropos de documentul care il incrimineaza pe Sadoveanu. Formula mea fost doar o formula echidistanta, si, cred eu, mai corecta, de a spune lucrurile.
cat despre intrebarea ta:
dupa ce as avea un contact mai “intens” cu problema Sadoveanu, cu ceea ce a facut, cu acel document, etc., cred ca as avea urmatoarele trairi:
- neavand vreo relatie speciala cu Sadoveanu pana acum, as constata, simplu si clar, ca omul respectiv a facut ceva inadmisibil, si l-as pune in categoria respectiva, pentru cazurile in care ma mai intalnesc cu opera sau numele lui, pe viitor. As avertiza, desigur, pe oricine altcineva despre subiectul asta. Totusi, as putea, eventual, sa inteleg frumusetea (daca ea este frumusete, si daca as mai putea-o percepe ca atare) a cate unui text de-al lui.
- daca ar avea o legatura cu fapta respectiva, daca as avea un bunic, cum spui tu, printre victime, as fi desigur foarte revoltat. (Asa cum suntem atunci cand situatia depaseste simpla informare, ci intra in zona emotionala, etc.)
presupunand ca as avea timp (ceea ce nu prea am):
in ambele cazuri as reciti cate ceva din textele lui, in primul caz ca sa observ daca undeva se ascunde o duplicitate, o falsitate, ceva, un semn al naturii care l-a determinat sa faca ceea ce facut. Sau daca e acolo ceva care il tradeaza, ca om comod, dispus sa faca orice ca sa nu-si piarda comoditatea, etc.
in cazul legaturii directe, in ciuda, sau tocmai datorita revoltei, as citi, la fel, din textele lui, as incerca sa inteleg de ce s-a intamplat totul asa cum s-a intamplat. Poate ca as cauta ceva care sa-mi demonstreze ca e marunt la suflet, ca arta lui nu e mare cu adevarat, ca un om care e asa de josnic in viata de zi cu zi, nu poate fi un creator de lucruri mari, cu respiratie universala.
Daca n-as avea timp, probabil as fi doar furios o vreme, si apoi as uita tot, asa cum trebuie sa uiti, ca sa poti trai fara sa te prabusesti sub permanenta apasare a faptelor teribile si trecute de pe aceasta lume.
Poate ca n-as mai citi in viata mea nimic de el, si l-as evita. N-am de unde sa stiu cum ar fi, exact. De fapt, de ce intreb atat si nu scrii chiar tu un fel de jurnal imaginar, despre cum te-ai simti daca…? Trecand toate reactiile, etc., sub lupa si notandu-le exact si, mai ales, sincer.
Dar in oricare din cazuri as fi dispus sa inteleg omul de dincolo de fapta. Dincolo de epoci, de constrangeri, de vicii si de nemerniciile noastre de zi cu zi, ale tututror, ramane ceva, un fel de reziduu de dupa ardere, si acela este “omul”… El e greu de judecat, e mai degraba de privit, de inteles, de acceptat poate generos, cu natura lui cu tot.
Exista o diferenta intre a condamna si a intelege. Si aceste doua lucruri nu se exclud, asa cum natura de corpuscul a luminii nu exclude natura ei de unda. Contradictoriile nu sunt contrarii, ci sunt complementare (si asta nu am zis-o eu).
Sunt de fapt doua dimensiuni ale lumii, si implicit ale relatiilor cu ceilalti: una este cea practica, materiala, si acolo avem nevoie de justitie, de protectia celor nevinovati, de educatie, de evolutie sociala si politica. Cealata dimensiune este legata de spirit. Acolo ne trebuie doar generozitate, si o privire atenta, inteleapta. Pentru ca in aceasta dimensiune, fiecare isi rosteste singur sentinta, si in aceasta dimensiune nu mai e vorba de a face dreptate, ci de a putea fi la inaltime, prin ceea ce facem; e o dimensiune in care nu putem face rau, dar putem ramane marunti, neinsemnati, urati si mici la suflet, in loc sa evoluam si sa fim mai mult, prin intelegere, asceza si fapte generoase. Fara aceasta a doua dimensiune, prima devine desigur saraca, oricat de perfect ar fi pusa in scena, si oricat de perfecta ar fi justitia ei.
(si te rog nu imi judeca drastic cuvintele, sunt pe un blog, si ceea ce scriu este o schita aproape verbala, o idee de moment, abia mijita, in devenire, nu e o solutie cizelata, nici nu e un text construit filozofic!)
Normal, ca doar suntem pe bloguri. Numai fraieri se asteapta la un text cizelat pe bloguri. Sau la un text de orice fel, in ultima vreme.
dadatroll´s last blog post -> OCGROUP – niste impotenti ratati?!?
@ horia marinescu: Ce trebuie sa inteleg din ”draga Eugen”?
pai ce s-ar putea intelege? ca m-am gandit la altceva, cand am scris, evident!
Scuze!
@ horia marinescu: M-am linistit. Imi bateam capul ce legatura poate sa aiba numele respectiv in discutia noastra si incepusem sa o iau băbeşte, etimologic (”nascut bun”). Cînd mi-a trecut prin cap că s-ar putea să te referi, cumva, la teoria eugeniei, m-am blocat.
nu, eu fac din astea fara sa-mi dau seama, si lumea desigur ca uneori se si supara, pe buna dreptate!
Nu stiu nici eu cum se intampla, si deci fenomenul asta e o dovada in plus ca nu stim dinainte cum si ce o sa facem vreodata, “trotz” (”inspite of”) diverse precepte etice cu care ne straduim zilnic.
Legatura cu Eugenia e interesanta.
Eu presupun ca are ceva de-a face cu Viena si cu printul Eugen de Savoia, a carei statiue faimoasa, calare, a intors fundul (calului si cel propriu) catre Hitler, cand acesta din urma (si din coada calului deci) a tinut discursul lui de Anschluss in 1938, pe aceste meleaguri.
vezi aici: http://www.fotosearch.com/AGE049/j98-291798/
@ horia marinescu: Hopa! Ai introdus în discutie un alt concept! (Caci ce altceva decit concept este draga noastra Eugenie, pe care-o mincam in copilarie?)
El País – Spain | Tuesday, October 21, 2008
Are the accusations against Kundera premature?
In the daily El País the Czech writer Monika Zgustova criticises the accusations levelled at her fellow countryman, the writer Milan Kundera, who, on the basis of secret service documents, is suspected of denouncing an anti-communist activist to the police in 1950. “How can an accusation with such grave consequences be made on the basis of a single dubious document and use so many vague expressions? Dubious because in the Czechoslovakia of the 1950s it was routine for the police to receive denunciations, for every police official who received a denunciation could be sure of being awarded a medal … Both the Czech and the international press were quick to comment on the article [in Respekt] and to spread the accusations against Kundera. In this way we became witnesses … to something very grave: we were witness to massive accusations against a person in the midst of democracy, without the documents referred to even being questioned, without knowing whether there were any other documents, without hearing other witnesses and above all without listening to the accused’s own version of the events.”
» full article (external link, Spanish)
http://www.elpais.com/articulo/opinion/Kundera/inquisidores/elpepiopi/20081021elpepiopi_5/Tes/
Sme – Slovakia
The nebulous Mr Kundera
The debate over the Czech writer Milan Kundera, who allegedly denounced the anti-communist activist Miroslav Dvorácek to the police in 1950, has increasingly been taken up in the Slovak press. In an interview with the liberal daily Sme Peter Třešňák, a journalist with the prestigious Prague weekly Respekt from which Kundera has demanded an apology, expresses surprise at the growing support for Kundera. “I find it surprising that the focus in this case has shifted in a different direction. I would have thought … that it was time for some explanations. But no one is asking Mr Kundera such questions. So far his comments have been very vague. But no one is interested in his explanations. Our work, on the other hand, has been heavily criticised. This is testimony to the unbalanced relationship between Czech intellectuals and the past.” (27/10/2008)
Lidové noviny – Czech Republic | Tuesday, November 4, 2008
Nobel laureates in literature show solidarity with Kundera
Eleven prominent writers, including four Nobel laureates, have made a show of solidarity with Milan Kundera, who is suspected of having denounced an anti-communist agent to the authorities in the Stalinist Prague of 1950. The conservative daily Lidové noviny publishes their declaration of solidarity, which talks of “the honour of one of the greatest novelists alive being besmirched on at the very least dubious grounds”. In their appeal the writers declare: “We feel the need to express our indignation at this smear campaign and our solidarity with Milan Kundera.” Among those who signed the declaration were John M. Coetzee, Gabriel Garcia Marquez, Orhan Pamuk, Philip Roth and Salman Rushdie.
Respekt – Czech Republic
No preferential treatment for Kundera
The liberal weekly newspaper Respekt, which initiated the debate surrounding the internationally acclaimed writer Milan Kundera’s purported denouncing of an opposition figure in Czechoslovakia, takes a critical view of the recent declaration of solidarity for Kundera by a group of international authors: “They are not concerned about facts, but about [Kundera's] reputation. … Are there different rules for famous writers than that for ordinary mortals? Even if one can detect in Kundera’s books traces of the fate of Miroslav Dvořáček [who was sentenced to 14 years in a labour camp], one can find no concrete proof. However the issue here is not what Kundera wrote, but what happened. What we have is a police protocol [which incriminates Kundera] and Dvořáček’s fate. In a country where hundreds of thousands of innocent people were jailed and sentenced to forced labour, it is our duty to investigate how such things could happen.” (10/11/2008)
» full article (external link, Czech)
este evident ca ar trebui facuta o disociere clara intre Kundera scriitorul si Kundera cetateanul. Asta din punct de vedere “tehnic” si juridic. Astept inca rezultate concrete si verificabile despre incriminarea lui, pe de-o parte, si un fel de a trata lucrurile corect si obiectiv, din partea fanilor lui Kundera, pe de alta parte. Orice altceva e aiureala – si in sensul incriminarii inutile, si in sensul catalogarii ei ca fiind o campanie murdara. Cat nu exista date clare, toate discutiile sunt doar o cale de a tine ocupata opinia publica cu inca un subiect stupid de scandal.
Dupa cum se vede, aiureala e in toi si e in stil balcanic, chiar si la Praga sau la Paris.
Numai decat ca Philip Roth na primit Nobelu.
dadatroll´s last blog post -> Noul blog Gramokid
deci, nimeni nu e asa catolic dekat papa?…
sorin´s last blog post -> mana lu tati