Aug 29 2008
Gata, vă plictisesc pentru ultima dată cu Vama Veche – că mi s-a terminat concediul si mîine mă întorc în Bucureşti.
Nu aş fi revenit asupra subiectului – mi s-a luat şi mie de el -, dar mi-am zis că nu ar strica, măcar la final, un ton optimistic.
Possibly Related Posts:
Aug 27 2008
Am fost şi pe plaja din 2 Mai, în golf, pentru că şi eu aveam impresia că acolo e mai bine ca în Vamă.
Şi ce deziluzie!
Possibly Related Posts:
Aug 25 2008
Astăzi s-a închis Expirat-ul şi băieţii au început să-l demonteze. Văd că mai e wireless, dar nu cred că or să-l lase poporului. O sa vad daca şi unde o să mai găsesc vreun loc unde să mă conectez la Internet.
Oricum, după nebunia din week-end, Vama s-a golit ca la un semn. Începe să devină un loc plăcut.
Possibly Related Posts:
Aug 24 2008
După cum probabil ştiţi, zona marină dintre 2 Mai şi Vama Veche este rezervaţie naturală, în care se află nişte scoici protejate, căluţi de mare şi nişte alge rare. De altfel, acest lucru este anunţat prin tot felul de panouri în Vama Veche.
Adevărul e că panourile ăstea sînt bune, cînd se află la o înălţime rezonabilă, să-şi usuce oamenii prosoapele pe ele.
Possibly Related Posts:
Aug 22 2008
Acest afiş m-a făcut să trec aseară pe la Şoni, să casc şi eu gura. Am văzut ceea ce mă aşteptam: intelectuali (sau atîrnători) care vor să pară interesanţi, originali şi nonconformişti, dar care nu reuşesc decît să frizeze penibilul. Şi domni bărboşi care-şi aranjau ţîţele pe sub rochie, căzute din sutiene, după atîta zbînţuială.
Possibly Related Posts:
Aug 21 2008
Cît timp a funcţionat pe Wordpress, pe acest blog s-au stîrnit cîteva furtuni.
Una dintre ele (prima, cred) a fost cînd am postat un videoclip al lui Javier Prato, în care Jesus cînta “I Will Survive”. Cum pe Wordpress era o comunitate puternică de baptişti şi cum titlul post-ului era “Jesus Loves You”, mulţi s-au năpustit să vadă despre ce este vorba. Şi au avut o mică surpriză.
În fine, au urmat reacţii indignate – legiune!
Ei bine, cînd am transferat conţinutul blogului de pe Wordpress pe domeniul propriu, care credeţi că a fost singurul post care, în mod inexplicabil, s-a pierdut? Aţi ghicit: cel cu Jesus.
Nu că-i o minune?
Possibly Related Posts:
Aug 21 2008
Astăzi, blogul ăsta împlineşte un an. L-am început la insistenţele amicului Iulian Comanescu (după ce mulţi alţii încercaseră să mă convingă să-mi deschid un blog, fără nici un succes însă).
Mă gîndeam că va fi destul de greu să scriu în el cu o frecvenţă cît de cît ok, mai ales că nu voiam să pun pe blog panseuri despre cum am fost la piaţă, despre ce am mîncat la prînz sau ce am visat noaptea precedentă. Nu a fost o corvoadă, cum îmi închipuiam, şi toată treaba m-a prins. Mă atrăgeau mai ales discuţiile din coada post-urilor (lucru care lipseşte presei scrise, în care publicam).
Din păcate, pe Wodrpress, traficul mare avea şi un inconvenient major. Post-urile intrau aproape de fiecare dată în Top Wordpress şi urcau spre primele poziţii şi aşa erau remarcate de mulţi neaveniţi care veneau pe blog să zică şi ei o dudă, ca să-şi atragă ceva trafic. Şi aşa comentariile – lucrul cel mai important pentru mine la acest blog – erau deseori bruiate.
Possibly Related Posts:
Aug 20 2008
În “Evenimentul zilei” de astăzi, a apărut un articol intitulat “Muncitorii din Vamă au primit interdicţie la fluierat după turiste”, din care aflăm panseurile şefului de şantier şi ale muncitorilor care lucrează la o coşmelie oribilă care se ridică lîngă “Expirat”.
Şeful însă e destul de sigur pe conduita băieţilor. „Şi când plec, stau puţin, mă duc după materiale şi mă întorc repede. Dar nici atunci nu fluieră. I-am instruit bine”, se mândreşte Marius. Interdicţia are la bază un raţionament cât se poate de solid şi bine elaborat. „Ca să nu avem probleme cu jandarmii, cu astea… Rockerii e diferiţi…”.
…Şi alte chestii pitoreşti de genul acesta. Nici un cuvînt, însă, despre coşmelia respectivă, care e împotriva legilor bunului-simţ, dar şi a celor propriu-zise.
Possibly Related Posts:
Aug 19 2008
Plec, în sfîrşit, în concediu şi nu ştiu cînd şi cum voi avea Internet. Aşa că însemnările de aici se vor mai rări. Pentru un (scurt) timp.
Possibly Related Posts:
Aug 17 2008
Lumea ne credea fraţi, că semănam foarte mult. Eventual, chiar fraţi gemeni, pentru că păream de aceeaşi vîrstă. În realitate, era diferenţă de o lună între noi – deci nu puteam fi nici fraţi, nici gemeni. Eram veri primari.
Cum locuiam la vreo zece minute unul de altul, ne petreceam mult timp împreună şi astfel mai toate experienţele copilăriei ne-au fost comune. Apoi, cînd am mers la şcoală, ne-au dat în aceeaşi clasă.
Bineînţeles, ne mai şi băteam, ca băieţii, dar în general ne înţelegeam bine.
La şcoală, de exemplu, eram amîndoi şefii commando-ul de băieţi care mergea în expediţii de explorare & cucerire pe la clasele vecine. Asta a fost la început, dar, după o vreme, trebuie să recunosc că văru-meu începuse să se detaşeze ca lider. El era mai bătăios, mai activ, iar eu preferam de multe ori să nu mă mai bag în tot felul de combinaţii.
Tot cu văru-meu Cristi am petrecut, prin clasa a cincea, zile întregi de discuţii, cu glas scăzut, despre cum se fac, de fapt, copiii. De la el a pornit toată treaba, că auzise ceva de la un vecin, dar nu avea nici el foarte multe date. Oricum, m-a informat pe un ton conspirativ că bărbaţii şi femeile fac o chestie care se numeşte ştiinţific “fecundare”, iar golanii îi spun “futare”. Încetul cu încetul, după lungi dezbateri, i-am dat noi de cap problemei. Era clar: părinţii noştri se fecundau într-o fericire. Chiar şi acritura aia de tanti Geta, soră cu mamele noastre, se fecunda cu unchiul Nelu – un om serios şi cu chelie.
Possibly Related Posts: