Această campanie pro-lectură e veche de vreo doi ani şi, la începuturile ei, era vorba să fie susţinută şi de Dilema veche. Din pacate, se pare că a fost prea “tare”, pentru ca vreo televiziune să accepte s-o difuzeze. Sau nimeni n-a vrut s-o difuzeze, pentru că nu era interesat de o asemenea campanie.
Nu e, din păcate, o noutate că românii stabiliţi în străinătate sînt extrem de dezbinaţi. În timp ce, în diasporele altor popoare, oamenii nu ştiu cum să se ajute mai bine unii pe alţii şi să facă lobby pentru ţara de origine, românaşii noştri nu ştiu cum să-şi dea mai bine la gioale. Aşa s-a întîmplat şi pe vremea comunismului, aşa se întîmplă şi acum.
Iată un exemplu de astfel de treabă românească. Cei care au făcut scandal în jurul galeriei româneşti de la New York nu s-au mulţumit să rămînă în ceaunul nostru sau, în fine, al lor (foaia de tip România Mare pe care-o scot la NY – New York Magazin – şi echipa de zgomote din ţară), ci au ajuns să sesizeze poliţia americană pentru “caracterul antisemit, obscen şi ilegal al expoziţiei organizate de ICR NY”.
La Institutul Cultural Român din NY (unde e directoare Corina Şuteu, unul dintre cei mai tari specialişti ai noştri în management cultural), s-a deschis expoziţia “Freedom for Lazy People!” a grafferilor Nuclear Fairy (Linda Barkasz), IRLO (Laurenţiu Alexandrescu) şi Omar (Marwan Anbaki).
Cum evenimentul nu era cu dansuri populare, mititei şi sărmălutze, un rrromân verde stabilit în Statele Unite, John Gabrian Marinescu, a găsit de cuviinţă să se indigneze şi a scris un text într-o foaie a rrromânilor verzi de peste Ocean, “New York Magazin – Romanian Independent Newspaper”.
Îmi povestea cineva care a fost acum cîţiva ani la Festivalul medieval de la Sighişoara că a trebuit tot timpul să fie foarte atent să nu calce în vomele presărate cu generozitate pe caldarîm.
Am găsit nişte poze făcute în perioada interbelică la “Crucea de Piatră”, vestita casă de toleranţă care se afla între Calea Vitan şi Dristor. Poate le ştiţi, poate nu le ştiţi:
După cum ştim, dacă butonezi telecomanda poţi să descoperi adevărate comori de umor involuntar, de aberaţie emisă cu naturaleţe, de suprarealism candid.
Aşa mi s-a întîmplat mie zilele trecute, cînd am dat peste emisiunea Catincăi Roman de la Romantica. V-o recomand călduros. Deşi nu e o emisiune de umor, discursul prezentatoarei e de tot hazul.