Jun 24 2008
Boema
Drept să spun, boema artistică (sau ceea ce se înţelege astăzi prin boemă artistică) nu-mi este deloc simpatică. O adunătură de drojdieri care-şi fac veacul, în Bucureşti, la cîrciuma scriitorilor, care se cred geniali, dar care, în momentul în care ajung să-şi şi publice producţiile, îţi dai seama cît de jalnici sînt. Asta dacă reuşesc să scrie ceva care să meargă la tipar… Cei mai mulţi, de fapt, sînt scriitori doar cu numele sau trăiesc din statutul cîştigat cîndva, cînd au publicat şi ei nu ştiu ce tabletă de versuri. Mulţi dintre cei care compun boema de astăzi au început prin a fi pilangii (fiindcă pentru ei a fi scriitor înseamnă în primul rînd să bei de stingi) şi au uitat, ocupaţi cu ridicatul paharelor la gură, să mai şi scrie ceva.
Dan Lungu, cu care am făcut un interviu pentru “Adevărul literar şi artistic” de mîine, e ceva mai înţelegător cu boema decît mine:
C. P.-B.: În vremea comunismului, imaginea la modă a scriitorului era tipul boem, alcoolic, un fel de puşlama iluminată de harul inspiraţiei. Tu, dimpotrivă, eşti familist, ai copii şi eşti un cadru universitar respectabil. De ce nu te-a tentat statutul de “geniu boem”?
Dan Lungu: Ba, am avut şi eu o perioadă boemă, am fost şi eu genial. M-am lăsat, fiindcă nu ţineam la băutură. Cred că în câţiva ani m-aş fi ruinat fizic. Nu e uşor să fii boem, e o adevărată meserie. Cred că societăţile închise, în sensul lui Popper, încurajează acest stil de viaţă. Viitorul îngust, incapacitatea de a articula un proiect personal, stigmatizarea publică şi sentimentul de marginalitate transformă boema într-o adevărată strategie identitară. Deschiderea şi democratizarea societăţilor îi erodează atractivitatea. În comunism, s-a băut enorm. S-ar putea că în toate totalitarismele să se întâmple asta… Au băut toate categoriile sociale, dar numai scriitorii au făcut boemă. E un fel de autodistrugere prin alcool, una ritualică şi estetică, un happening de proporţii. Propria ruinare devine o formă de protest şi o operă de artă, folosindu-te de propriul corp, de propria viaţă. În comunism, boema e rezistenţa estetică prin alcool, căci, cu excepţia propriului corp, aproape totul aparţinea statului şi partidului. Tot şiretlicul constă în faptul că (dis)funcţiile biologice nu pot fi cenzurate, ceea ce înseamnă că pot fi transformate în artă autentică. Doar asta e boemă, restul e beţivăneală ieftină.
Ce părere aveţi: este boema un lucru nobil sau un alt nume al ratării?
(Vorbim de boema de astăzi, nu de cea din vremea impresioniştilor sau a crailor de Curtea Veche.)
Possibly Related Posts:
- Publicul însetat de sînge adevărat
- Aşa ceva mi se întîmplă pentru prima dată în România
- Legenda lui Gîgă
- Febra “emo” e veche de 234 de ani
- Caramitru undercover
citat: “Cred că societăţile închise, în sensul lui Popper, încurajează acest stil de viaţă… ”
parcă şi Grecia (antică) era o soietate închisă, cf. tot lui Popper… oare au avut ei, grecii un viitor îngust, incapacitatea de a articula un proiect personal, stigmatizarea publică???
mai ales, un viitor îngust?
dixit sorin
cand zici ratare, care-i etalonul, sanatatea ficatului sau calitatea artei?
crezi ca boema aia era mult diferita de asta? pe de alta parte, se poate spune si despre Picasso ca era boem, dar nu betiv. ultima intrebare: Caragiale-tatal era boem?
mulliganoglu’s last blog post -> barbarizme
@ mulliganoglu:
de fiul (Mateiu) te pot asigura ca era… la tata, nu ma bag…
esti tu sigur-sigur? cum asa?
mulliganoglu’s last blog post -> barbarizme
la noi , la neamul romanesc , care se stie ca din vechime ( dacii , a lui Burebista ) era inclinat spre acool , BEUTURA este cea mai buna acoperire .
Desi pe mine ma atrage mai mult femeile , sexul , senzualitatea ( sunt un Homo – senzualus ), in acel REGIM , daca spuneai lucruri GRAVE impotriva oranduirii te puteau inchide usor la nebuni , daca nu aveai o buna acoperire .
Asa ca si eu , care cred in validarea prin indelungata experientza ,vad ca cea mai buna acoperire ramane Betia , Bautura .
Inca ceva … . . . intr-o lume condusa de legi ATEISTE , materialiste , evolutioniste mai usor te scoti cand zici : ” a vorbit acoolul ” decat cand spui a vorbit Dracu/ satana , Dumnezeu , D.Sfant sau spiritul adevarului , care toate acestea tin de Spiritualitatea pe care comunistii o condamnau .
@scarbitule, bautura e condamnata in Biblie?
mulliganoglu’s last blog post -> barbarizme
Niciun fel de beutura alcoolica nu e condamnata .
numai BETIA , imbatarea , sau alt fel de pierdere a cunostintei sau constiintei din vina proprie .
sau pierderea mintilor din vina proprie .
PS mai zice in Biblie ca decat sa va imbetati de beuturi ametitoare mai bine cautati sa va imbetati de Duhul Sfant .
Cred că boema devine suspectă atunci cînd nu se mai rezumă la creionarea spontană a unei rezervaţii de temperamente excentrice, devenind un soi de existenţială parolă de breaslă. Cu alte cuvinte, cînd e percepută ca uniformă. Plecînd de la asemenea smintite premise, orice mediocritate ce-şi visează dilatarea publică va presta baricadată între stupefiante, decolteuri crase şi etanoli. Fireşte că există boemi acut înzestraţi, la fel cum există şi elite cu agendă. Dar aspectul acesta ar trebui să ţină de o “vocaţie”. În cazul multor scriitori valoroşi, boema e un ingredient saporific şi indemolabil în economia propriului destin. Aşa cum pentru alţii regizarea şi cadastrarea aproape fetişistă a propriilor clipe reprezintă o componentă esenţială a drumului către succes. Nu refuzul structurării cotidianului, ci idolatrizarea derivei – ca peisaj indispensabil operei – mi se pare dubios. Unii pur şi simplu sunt convinşi că adoptînd (adesea bigot) ritualul dionisiac de tip Nichita, vor scrie ca dînsul. Că băltind decrepit prin taverne şi bordeluri se decupează emancipator de normalitatea anestezia(n)tă, de asfixiile rutinei, cîştigînd în luciditate, profunzime şi har. Însă la fel cum nu fiecare om cu proiecte şi ordine în viaţă ajunge ca Eliade, cu atît mai puţin orice futevînt grizat va juisa, aplaudat, prin panteonuri.
Eliade e etalonul realizarii stiintifice?
mulliganoglu’s last blog post -> barbarizme
Vizavi de intrebare, nu cred ca e pusa bine. Sa fii boem nu inseamna sa bei sa stingi, si sa-ti faci veacul prin carciumi si bordeluri, chiar nu stiu ce inseamna azi asa ceva. Cred ca “boem” ar fi azi sa te risipesti in felurite activitati care nu au treaba cu literatura – sa iei un interviu, sa scrii la un tabloid, sa lucrezi la o corporatie… etc, orice sa poti supravietui. Nu cred ca ar mai exista “scriitori” care trag mata de coada prin carciumi – de unde ar avea bani? La noi, nu exista decat putine burse de creatie…
Mai exista carciuma scriitorilor?
dragos c butuzea’s last blog post -> Vin şi io la Pamuk…
boema de la crasma scriitorilor nu mai conteaza. aialaltii s-au mutat in carciumi ‘cool’
Cezar Paul Badescu este in fiecare zi de la 12 la 13 la radio cultural in direct pana vineri!ascultati-l ca sa-l cunoasteti mai bine!a cam dat-o cotita cand a fost intrebat de literatura erotica…hm!
Eu una resping acest gen de boema. Mi se pare una falsa. A fi boem nu inseamna a fi alcoolic, iar imaginea aia a scriitorului rebel care bea de stinge cred ca la noi a ramas in constiinta colectiva de pe la Nichita Stanescu.
Daca boema nu e interioara, atunci nu e decit o modalitate de a-ti gasi scuze, justificari, de a-ti motiva decaderea. Din punctul meu de vedere, e vorba in primul rind de a-ti asuma libertatea de care majoritatea se tem atit de mult incit iti vor arunca in fata ca esti nebun, ca nu esti de pe lumea asta, ca-ti doresc sa traiesti linistit in lumea ta imaginara. Libertatea de a nu depinde de bani, casa, masina si cariera. Libertatea de a-ti plasa valorile in cu totul alta parte, libertatea de a experimenta, de a trai intens, de a nu deveni precaut, temator, dependent de aprecierile celorlalti. Exact cum mi-e teama ca sint cei despre care vorbesti tu, Cezar.
Interesante explicatiile lui Dan Lungu pe marginea boemei din vremea comunista. L-as contrazice insa: doar trupul iti apartinea cu adevarat atunci? Nu prea. Trupul tau era al partidului, daca te trimiteau la canal, acolo te duceai cu trupul tau cu tot. In schimb libertatea interioara nu ar fi trebuit sa aiba cum sa ti-o ia. Daca asa sau altfel au stat lucrurile …
catalinaletitia’s last blog post -> În taxi (cu ursuleţi de gumă)
Inainte de 1989 exista localul Podgoria unde se aduna o adevarata boema. Venea Pâcă, Stefan Mihailescu Brăila, un pictor care-şi vindea tablorile pe bautură , etc, si mai erau o groază de tipe foarte mişto care inveseleau petrecaretii si paturile lor. Nu inteleg de ce nu s-a redeschis acest local (se vand articole sportive acolo). Altă boemă in ziua de azi nu cred ca există in Bucuresti. Poate in Iaşi…
isuciu’s last blog post -> Lupii tineri cu părul roşu
patimile pianinei by ~SorinDanut on deviantART
M-am scarbit si eu sa fiu tot scarbit . Simt ca nu mai am liniste , si nu mai dorm bine , ma apasa ceva pe creieri si pe cap . Nu mai pot asa , Dumnezeu m-a parasit , nu mai citesc Biblia decat foarte rar si cand o citesc nu mai are nici un gust .
S-a sfarsit , ma voi chema , o sa aleg intre : Somn Linistit , Putintica Rabdare , Iubit de D. , Domnul cu mine , D. ma vede ; sau Felician , Ferician sau Feerician .
în modus evident, dacă locvacizezi despre ecrivani mediocri şi vin ieftin la carafă, boema este o beţivăneală hibridă (şi ştim que grecilor nu le plăcea deloc starea de hybris). dar cred că problemul ie prea tranşant poziţionat.
citind zilele trecute o bucoavnă despre moravurile latine, am dat peste catullus 16, faimosul poiem ale cărui 2 versuri nu prea au venit la inima traducătorilor.
ei bine, catul zice aşa:
“Although the true poet should be pure
himself, his poems don’t have to be.”
Este exact opusul atitudinii moderne si postmoderne (nu generalizăm, totuşi) ce pare să considere poietul ca un apendic al adevăratei realităţi, recte POEMUL.
Bukowski spunea pe undeva că recunoaşte că e un porc şi un beţivan scandalagiu, dar “my stories are beautiful and that.s all I care for…”
urdummheit’s last blog post -> ….and they also fucked hard. Hey, puella! (1 roman)
eu tot o susţin pe a mea. boemia e o stare de spirit şi atât. ca să se manifeste are nevoie de un mediu adecvat. restul e boemie kitch!
făniţă´s last blog post -> Afaceri