May 20 2008
Aromele patriei
Cunosc destui oameni fini, inteligenţi, culţi care se uită cu o voluptate de nedescris, pînă la ore tîrzii din noapte, la tot felul de mizerii de la televizor (în topul preferinţelor aflîndu-se, desigur, cele de la OTV). Mi-am zis că trebuie să fie vorba de o plăcere masochistă. Sau de fascinaţia pestilenţelor, un fel de coprofilie. Sau de sentimentul de superioritate pe care ţi-l induc imaginile cu nişte specimene nevertebrate în acţiune.
Iată că Andrei Pleşu, în textul său din “Adevărul literar şi artistic” de miercurea viitoare, îmi oferă o explicaţie pentru acest soi de plăceri:
Din punctul meu de vedere, nota distinctivă a televiziunii, noutatea absolută pe care ea a adus-o în casele noastre este fragmentul de viaţă frust, spectacolul necoafat al unui imediat care, în mod normal, fără televiziune, ţi-ar rămîne străin. Filme poţi vedea şi la cinematograf, muzică şi dans poţi vedea în sălile de concert, la teatrele de revistă sau la operă, dezbateri politice şi ştiri poţi auzi la radio. Dar „scene de gen” de pe stradă, din curţi, de la piaţă, din cîrciumi sau din mahalale, din cîte un sat uitat de lume, din magazine, case particulare, secţii de poliţie, sau birouri nu poţi vedea, rămînînd acasă, decît la televizor. Numai privind la televizor poţi face cunoştiinţă cu oameni de tot soiul, cu care altfel n-ai avea de-a face niciodată, în afara cercului tău proxim: mame (neiubite), soacre (recalcitrante), meseriaşi (şmecheri sau cumsecade), adolescenţi (răzvrătiţi sau zglobii), ţigani (romi), neveste (dezamăgite), concetăţeni (enervaţi), ţărani (loviţi de inundaţii sau secetă), lume, lume, lume, prezentă în viaţa ta dintrodată, cu tot sfîşietorul ei dinamism, cu întreaga ei, înşelătoare, policromie. Este motivul pentru care mă uit mai degrabă la emisiuni oricît de triviale, dar incluzînd momente de ciné-vérité, decît la conversaţii pretenţioase, filme fine, sau talk-show-uri răsuflate pe teme „actuale”. Galeria de portrete şi discursuri etalată în programe de tipul „Iartă-mă”, „Din dragoste”, „Schimb de mame”, „D’ale lui Mitică” şi altele de acelaşi tip e imens instructivă, plină de splendori şi de dejecţii, de banalităţi tragi-comice, stereotipii şi abisuri. Omeneşte vorbind, aceste emisiuni „populare” sînt infinit mai interesante decît gîlceava de doi bani a politicienilor, sau decît „subtilităţile” analitice ale gazetarilor. Ele aduc la rampă personaje vii şi împrejurări aspre, mostre de dramă şi de soartă, de natură să stimuleze vertiginos reflecţia şi melancolia… Priveşti şi nu-ţi vine să crezi că aşa arată viaţa adevărată, interogaţia cotidiană a oamenilor „obişnuiţi”, ţara – cu toate aromele ei.
Probabil că sînt un încuiat şi nu ştiu ce-i bun, dar prefer să nu-mi bag nasul în toate gunoiaiele, pentru a fi astfel în contact cu aromele scumpei noastre glii. Rămînă patria cu aromele ei! Le cunosc foarte bine, nu trebuie să-mi amintesc tot timpul în ce ţară de căcat trăiesc.
Possibly Related Posts:
- România, în esenţă tare (sau moale)
- Puric, profetul neamului
- Arta “strecuratului” la români
- Greaţa de acum 20 de ani
- Asta-i politica!
Eu găsesc în astfel de scato-emisiuni o eliberare cu valenţe aproape cathartice. În special în cazul celor de la OTV. Râd mult, îmi menţin tonusul spiritului critic şi, mai ales, spicuiesc cele mai vrednice de persiflare subiecte.
Dacă n-aş interpreta aceste manifestări necerebrale ale culturii de masă în cheie sarcastică, aş vedea lucrurile într-un mod mult mai sumbru. Şi nu vreau asta, prefer să rămân detaşat şi liniştit.
@aghiuţă: nu am răbdare nici măcar să mă uit la tot norodu’ chemat la emisiune sau surprins în mediu natural, dărămite să mai privesc şi critic..
nu ştiu dacă pierd ceva, dar din moment ce nu simt nevoia unui astfel de “catharsis”…..
nu ca să mă arăt io acuma de acord cu Pleşu (că n-are nimeni nevoie de informaţia asta), da’ tind să-i dau dreptate, cu singura precizare că nu mă joc cu surogate, Din dragoste, Iartă-mă etc. am spus-o şi o s-o repet: ca OTV nimic nu e, OTV e tata lor, OTV e începutu şi sfârşitu, alfa si omega, e show-ul continuu, fuziunea ultimă dintre privitor şi sticlă, masă şi pat, tragedie şi comedie! OTV e TOTUL! OTV va înghiţi România. dacă ceva nu a trecut pe la OTV, nu există. îmi visez să ajung în direct la OTV, ca să exist.
şi de fapt dacă stau bine să mă gândesc nici nu prea sunt în ton cu ce zice Pleşu, că el zice că vrea felie de realitate, pe când OTV este fantasma prin excelenţă… ficţiunea din vieţile noastre, balaurii imaginarului poporului ăstuia… balauri care s-au trezit şi ne mănâncă de vii…
un sfert de oră de OTV pe săptămână! recomand! merită! fantome, spiritism, crime şi mistere, destăinuiri, conflicte de familie… ficţiune compensatorie, dar în direct, pe viu, reală. OTV este stadiul ultim spre care tind toate televiziunile, toţi ar vrea să facă aşa…
io nu ma uit la d-astea, cunosc oameni din categoriile insirate de Plesu. cunosc si oameni foarte educati care stau numai pe zeroteve, fascinati de spectacolul vietii. e normal cand stai toata ziua in biblioteca.
pe de alta parte, emisiunile alea sunt ceva atat de anti-kitsch, incat merita premiate intr-un fel, nu stiu cum. oricum, de nedepasit ca adevar si indice de reflexie.
mulliganoglu’s last blog post -> KBR
oricat as vrea sa seman cu Plesu, sunt ca tine, Cezar.
dragos c bututzea’s last blog post -> Citesc al doilea cel mai bun roman românesc ever
Aceeasi idee, dar putin simplificata, e prezenta si la Chris Rock, el vorbind despre relatii. Orice relatie buna e plictisitoare, nu contine doze de palpitant gen “Iubitule, azi mi-am tras-o cu vecinu’ de la doi”. Dar el simtea nevoia ca acest plictis sa fie spart din cînd în cînd, asa ca uneori invita cîte un drogat la petreceri. Ei, acesta era plin de lucruri palpitante. OTV e drogatul, cel care poate naste curiozitati morbide.
Nu cred ca domnul Plesu are dreptate cînd spune ca televiziunea difera de celelalte medii (teatru, cinematograf). Seamana de fapt foarte mult cu teatrul de revista, decupeaza doar anumite bucati din realitate, în general crime, orori, conflicte.
Nici eu nu ma uit pe aceste posturi, dar nu neg complet gunoiul, porcul din noi are nevoie sa iasa uneori la lumina.
Franz’s last blog post -> Pretty viridian faces aka Un chel în costum galben
Of, Cezar, mai deschide-te putin, ca dl. Plesu are dreptate aici. Televizorul te indeamna la reflectie. cu toate splendororile lui.
Eu nu ca n-as vrea sa mai uit, dar nu prea am timp. Cand ma uit caut indelung ceva bun, dar pana la urma gasesc.
Si nu e, dom-le, intotdeauna asa de pestilential. Nu mai fi asa de pesimist si carcotas. Ca peste tot in lume binele e amestecat cu raul. Dar – by the way de stereotipii – sa speram ca primul va triumfa. Mai sunt si televizoare cu imagini preponderent agreabile, ia baga un ochi intr-al meu.
scriitor-in-devenire’s last blog post -> Acesti copii minunati si parintii lor imbufnati
Eu sunt de acord cu Plesu .
Si mai cred ca daca-ti lipseste ceva trebuie cautat si sa te completezi . Cred ca trebuie toate si una si alta .
Am ajuns sa nu mai prea uit la OTV dar din motive total opuse . Tocmai pentru ca vreau si caut mai mult . A devenit si OTV -ul prea limitat , regizat . Si prin urmare a inceput sa ma plictiseasa . Caut mai mult realism , adevar crud , etc .
@ Cezar
Nu cred ca esti incuiat si de fapt aici e cheia: ” Le cunosc foarte bine, nu trebuie să-mi amintesc tot timpul în ce ţară de căcat trăiesc. ”
Ai trait si ai vazut multe pe viu , ai vazut pana unde poate merge sangele si marsavia si de aceea tu nu mai ai nevoie , de aceea ai si calmul asta . Ai trait si vazut multe cazuri/evenimente dinacestea de dupa 1989 , contemporane , actuale .
Se prea poate ca Plesu sa fi trait si vazut mai mult inainte de 1989 si poate nici pe acelea toate si in contact real caci am inteles ca l-au tinut izolat . … Si poate el insusi este un tip mai retras .
Acum cred ca este si mai izolat , retras din viata reala si de aceea isi exprima acordul cu privitorii genului OTV .
Sunteti oameni diferiti si e totalmente normal sa aveti nevoi , preocupari si optiuni diferite .
Dar parca tot mai e bine e fara televizor
ionuca’s last blog post -> Inca 2 carti
De acord cu Andrei Plesu. OTV nu e televiziune, este o prelungire a ochiului tau dincolo peste orice gard si orice zid. Din fotoliul tau de acasa vezi ororile acestei lumi si mai poti sa dai si telefoane in direct. Cine nu a tresaltat de bucurie secreta la vederea unei cladiri cuprinse de flacari pe vreo strada ? Ei bine, acum asisti de acasa la asa ceva sau la altele, fara pericolul sa-ti cada vreo scandura aprinsa in cap !
isuciu’s last blog post -> Ce rămâne din literatura română de dinainte de 1989?
Cultura din Romania, mai nou, se face-n fata tembelizorului…
Din cate observ ramane singurul canal prin care-ti poti da drumul la ifose.
Andrei Pleşu vede problema dintr-un unghi obiectiv. Pentru naţiunea romana astfel de mizerii intretin viata banala.
CNA ar trebui sa fie mai drastica-n fata acestor invazii(Te pui cu blondele, Schimb de mame, Monica şi Iri-n realuare, Laura de la ora 24).
http://victorperdevara.wordpress.com/
VictorPerdevara’s last blog post -> Villa Demetri de ieri, Dumitra de azi.
@ stejara
Şi în viaţa din afara cadrului domestic, deci departe de televizor, rişti să dai fix de asemenea fărâme de existenţă neanderthaliană, fără a putea comuta la fel de repede. Şi dacă nu le aplici tratamente ironice, există riscul să te afecteze. Şi nu e frumos ca, chiar dacă în cel mai mic grad, să te afecteze nişte dobitoci, nu?
amicul gavagai scria cândva:
http://www.gavagai.ro/blog/2008/03/10/gavagai-la-otv/
@ aghiutza: Da, cea mai indicata atitudine e sa te amuzi. Din pacate, mie nu-mi iese decit foarte rar chestia asta. Poate pentru ca-mi amintesc cum sint asemenea indivizi cind ai de-a face direct cu ei.
@ Stejara: Eu sint de parere ca nu pierzi nimic.
@ pax: O singura completare la ce zici: OTV nu va inghiti Romania, ci o buna parte din Romania e OTV. Postul asta de televiziune nu face decit s-o scoata in fata.
@ mulliganoglu: Deci si tu stii oameni faini care se uita fascinati la OTV. E un fenomen.
@ dragos c bututzea: Iti doresc sa fii ca Plesu.
@ Franz: Asta e chestia: televiziunea nu ne arata realitatea, ci “spectacolul” realitatii. Si, ca in cazul oricarui spectacol, e nevoie de butaforie si de farduri.
@ scriitor-in-devenire: Asta e! Sint un incuiat.
@ Un scârbit: OTV nu a inceput sa fie regizat, el era asa de la bun inceput.
@ ionuca: Asa e. Cel mai bine e fara televizor. Ce bine m-as simti sa pot pune in aplicare indemnul celor de la Red Hot Chili Peppers – “Throw Away Your Television”!…
@ isuciu: Chiar crezi ca, privind asemenea chestii din fotoliul tau, esti la adapost de orice pericol?
@ VictorPerdevara: CNA isi pierde vremea cu alte prostii. Si, oricum, nu ar putea reglementa asa ceva.
po(z)na zilei: ZA LOVE:
za love by ~SorinDanut on deviantART
@ Cezar Paul-Badescu
Sunteţi profund convins că din montajele cu patibulari spectaculoşi, metrese retardate, popi dionisiaci, buhai catatonici, arlechini în agonie, puberi senili ş.a.m.d. se poate recolta doar damful de cloacă şi gesta fecalieră? Nu cădeţi niciodată peste cîte un personaj gogolian ori peste vreo situaţie de-un comic mătăhălos? Personal, nu sunt un prozelit al “tincturii” de bidonvil, nici un telespectator loial frescelor groteşti, însă adesea mostrele de existenţialism frust scenografiate de televiziunile autohtone respiră un caricatural, o poantă, candori de ciclopi şi ferocităţi de mimoze ce merită înregistrate şi rumegate pe măsele de fildeş, culturale… A deveni însă un insomniac al derizoriului primenit sub reflectoare – aveţi dreptate – e smintitor pînă şi pentru un exeget de geniu în materie de “hardcore reality.” Dar nici niţică relaxată conspectare a mărturisirilor aparte ale unui ţăran din Apuseni ce se închipuie licantrop de anvergură, tutelat de un drastic blestem, nu cred că strică. Măcar la răstimpuri de salutară breşă în agenda flotărilor intelectuale.
visez ca peste ani şi ani DD să-şi scrie memoriile, în care să descrie cum în mod conşient a încercat, noapte de noapte, să ducă naţia telespectatoare la limită, să găsească punctul în care mulţimi de oameni se vor aduna în faţă OTV-ului să organizeze cum se cuvine brigăzile pentru căutarea elodiei.
am însă vaga bănuială că insul nu e chiar la nivelul ăsta de inteligenţă. e clar că ştie ce face, că ştie care-i e segmentul şi cum să-l hrănească, dar că nu e nimic altceva decât un om de televiziune. nu e un siciolog sau un… psihiatru deghizat
dar încă mai sper că ne va dezvălui odata, evident în direct, cât de mult s-a chinuit pentru fiecare idee de emisiune, care de care mai aberantă, cum erau date la o parte toate vomele mediocre, toate nenorocirile comune, toţi zbanghiii de pe stradă, căutând de fiecare dată ceva nemaiauzit, căutând… excelenţa, râzând în hohote şi spunându-şi de fiecare dată: gata, de data asta se termină, asta n-are cum să prindă, n-are cum să mai ţină, nu se uită nimeni la aşa ceva! privind apoi mirat, îngrozit, hohotind apoi (cinic în timp) la ceea ce a făcut…
romanul colectiv, participativ, al naţiei ăsteia, postmodernism curat. sunatima urgent! nu pot sa prind, am informati urgente, sunt vecina lui varu lui cioaca si lam vazut cand mam intalnit cu el pe scari. urgent!!
bip. butonul roşu al telecomenzii a fost apăsat, ecranul e negru, realitatea nu mai există.
Incepe cu e
dadatroll’s last blog post -> Litere care incep cu i
gregarism
@Cezar: Mersi ca ma faci sa rad si ca imi impartasesti sentimentele (sincere si profunde!) legate de scumpa si iubita noastra Romania. Mi-a placut la nebunie finalul insemnarii/ postul: “nu trebuie să-mi amintesc tot timpul în ce ţară de căcat trăiesc.”
ligia’s last blog post -> Niagara Falls/ Cascada Niagara
Solutia
dadatroll’s last blog post -> Litere care incep cu i
@ Aegri_somnia: Nu strica, e adevarat, Dar, pentru a da din cind in cind de cite un personaj interesant, ai de-a face cu tone de personaje cretine si doar banale.
@ pax: Foarte misto chestia cu romanul colectiv si postmodern al natiei asteia!
@ journey: E in firea noastra sa fim, mai intii de toate, gregari.
@ ligia: Si eu ma bucur ca impartasim (aceste) sentimente.
de-aia-s bune promo-urile, ca sa stii dinainte daca se merita sau nu
, la otv nu pot sa ma uit, am incercat pe vremuri si m-a luat somnul. dar mai scap din cind in cind, foarte-foarte rar (mizantropia o fi de vina), la un ’schimb de mame’, de pilda. nu ma uit la alea cu indragosteli, ca iar adorm, dar schimbul de mame… eheeei…
eu, cu tot respectul
insa cu mult mai multa ardoare ma uit la ‘reality’-urile altora, ca de loazele noastre mi se acreste repede. ’surviror’ pina s-a terminat, acum am ramas doar cu ‘amazing race’, care-i o comoara de tipologii si reactii. si, bonus, nepoluata cu manele. nu ca ar fi ceva rau cu manelele, vorba cuiva.
Cezar:
Nu cred ca ma poate face mai vicios decat sunt ! O precizare : nu sunt un fan OTV, iar Diaconescu pare mai degraba un cioclu vesel decat un jurnalist. Dar televiziunea lui starneste aceleasi resorturi pe care le ai cand auzi o bubuitura puternica in strada si iesi din casa pentru a vedea ce s-a intamplat !
isuciu’s last blog post -> Ce rămâne din literatura română de dinainte de 1989?
@ isuciu
Io n-am astfel de curiozitati.
@ Cezar.
Io nu te cred!
scriitor-in-devenire’s last blog post -> Acesti copii minunati si parintii lor imbufnati
scriitor-in-devenire :
Cum sa n-ai ? Daca iti intra noaptea un urs in dormitor nu te sperii ? Pana sa-ti dai seama ca e vreo persoana (deghizata) din familie sau un urs adevarat, nu stai cu inima cat un purice ?!
isuciu’s last blog post -> Enigma lui dragos c butuzea
Cunosc destui oameni fini, inteligenţi, culţi care se uită cu o voluptate de nedescris, pînă la ore tîrzii din noapte, la tot felul de mizerii de la televizor (în topul preferinţelor aflîndu-se, desigur, cele de la OTV).
finalul, totusi, nu e congruent cu prima parte… totusi
sorin´s last blog post -> mana lu tati