May 07 2008
Un om cuminţit: Pamuk
Astăzi, în “Adevărul literar şi artistic” a apărut un interviu cu Orhan Pamuk, luat de Marius Chivu.
Condiţia pusă, încă de la început, a fost să nu fie întrebat despre fosta condamnare la moarte şi despre problemele pe care le-a avut în Turcia cu puterea politică.
Probabil, omul s-a săturat să fie erou şi, dacă tot i s-a ridicat condamnarea la moarte în Turcia, şi-a propus să fie cuminte. Oricum, chiar şi fără condamnare, sînt încă destui care vor să-i facă felul. Acum vreo două săptămîni, de exemplu, poliţia turcă a prins nişte indivizi care plănuiau un atentat împotriva lui Pamuk.
Deşi îi spune, de la începutul interviului, că şi-a propus să discute numai despre literatură, Marius îl întreabă totuşi la un moment dat despre declaraţiile lui, prin care s-a arătat dezamăgit de Occident. Răspunsul lui Pamuk este, iarăşi, foarte precaut:
Uneori, Occidentul mai face greşeli – Bush m-a dezamăgit pe mine ca şi pe alţii, dar este el, oare, Occidentul? Este doar un preşedinte american rău, din punct de vedere militar. Nu vreau să spun în gura mare că Ocidentul m-a dezamăgit pentru că în partea mea de lume s-ar interpreta imediat că modernismul, dreptul la exprimare, democraţia, emanciparea femeii, toate acestea ar fi, în mod automat, rele. Sunt critic la adresa lui Bush ca atâţia alţii, însă n-aş face o astfel de declaraţie generală niciodată.
În fond, ce rost ar avea să mai facă pe eroul şi să supere pe unul sau pe altul cu declaraţiile lui? (Bush e departe, nu are treabă cu el…) Pamuk s-a ajuns şi a devenit un clasic în viaţă. Eroismele se întîlnesc la challengeri şi la romantici.
(Sau poate e chestia aia, care se zice şi cînd vine vorba de declaraţiile lui Băsescu. Un preşedinte – şi, probabil, un laureat Nobel – nu mai poate să spună chiar tot ce gîndeşte şi trebuie să fie atent la ce-i iese din gură, că “se poate interpreta”.)
Possibly Related Posts:
Eu am altă ipoteză: omul a obosit de atâtea mizerii îndreptate împotriva lui şi pur şi simplu vrea să evite alte ciocniri cu diverşi indivizi dotaţi cu idei puţine da’ fixe.
l-a terminat innobelizarea
bucura-te, lorena, cat inca n-ai premiul
Si Salman Rushdie spunea ceva asemanator, pîna la urma Orhan Pamuk e scriitor si nu vreun militant radical.
Si apoi, el nu traieste în exil, ci în mijlocul celor ce vor sa-i ia gîtul.
atunci de ce nu-si vede de scriitura si da interviuri? ca sa dea fragmente din bucataria “Ma numesc Rosu”? sa nu para in f’un turn inalt?
io chiar as fi vrut sa stiu ce nu-i place in Occident (ca tot ne aflam acilea, la portile Orientului, si, cel putin io, vreau sa stiu si altfel de pareri). ii e teama sa nu fie acuzat de ingratitudine? chiar putea sa bage cate ceva despre robotizarea vietii, despre standardul de viata mecanic al occidentalului. a bagat-o p-aia cu bush, dar cu mentiune “ca atatia altii”.
vorba aia, boieria se plateste.
@ mulliganoglu – Cam degraba varsatoriu de sînge.
Ca tot sîntem la capitolul scriitori si cum/cît vorbesc ei :
http://video.on.nytimes.com/?fr_story=888c99edcb44c3855402520530abdc86955cd439
vinovat sau ne-?
n-am sunet acilea, dar am o intrebare pt. gazda noastra, ca tot suntem la capitolele adevar (fie el literar sau, mai general, artistic) si curaj,
+ca vad c-o promovezi:
@cp-b: ce parere ai despre scriitoarea Lorena Lupu? ti-a placut “Batausu’ de Cimpi”?
@ mulliganoglu: Ti-as fi raspuns la intrebare, daca ar fi fost una dezinteresata, fara intentii ascunse. Nu-ti raspund, pentru ca nu vreau sa intru in razboiul pe care-l ai cu ea. Nu stiu ce motive ai sa te legi de ea ori de cite ori posteaza vreun comentariu aici si nu-ti ascund ca ma deranjeaza ca acest razboi se duce (si) pe blogul meu.
bine. inchei aici cu nulitatea.
si uite asa am pus hotar sinceritatii, ipocriziei si adevarului. 3 in 1.
lucrurile, de fapt, sunt simple, neh?
cand o sa auzim : un om cumintit , Becali ?
o zi sau noapte buna .
Cezar: care război? m-ai văzut tu pe mine adresând vreo vorbă acestei persoane?
eu aş numi-o hărţuire. sau molestare. vezi foarte clar că, deşi i-ai spus să înceteze, a mai aruncat o ultimă insultă printre dinţi. ceea ce e mai grav, e că specia asta de paraziţi calomnioşi-obsesivi pretinde a vorbi în numele adevărului. ar fi interesant să se examineze pe interior cu obiectivitate, să vadă ce “adevăr” e acela care îl îndeamnă la denigrări şi invective. dar de unde atâta obiectivitate?
şi abandonând divagaţiile, revenind la comentariul meu nr. 1: nu crezi că ipoteza că Pamuk a obosit de atacuri e valabilă? Că preferă să nu mai risipească energie apărându-se de “cei ce interpretează”, ci să o folosească în mod creativ?
@ lorena: Nu stiu sa-ti dau un raspuns.
Cezar, da–mi te rog un mail cu un numar de telefon. Vreau sa dau de tine sa iti propun ceva, am rugat fetele sa iti scrie un mail si au zis ca nu au primit raspuns.