May 30 2008
Astăzi după amiază, primesc un telefon în care o voce îmi zice:
“Bună ziua, sînt Cutare de la Realitatea TV şi vrem să vă invităm în seara asta la emisiunea lui Răzvan Dumitrescu.”
“Bine, zic eu, dar care e tema?”
“Monştri.”
Eu: “Ce monştri?”
Possibly Related Posts:
May 29 2008
În redacţiile ziarelor, ajung tot felul de scrisori de la grafomani, de la indivizi ciudaţi care-ţi spun că au descoperit nu ştiu ce perpetuum mobile, de la inşi chinuiţi de geniul poeziei, dar care îţi dau plini de importanţă versuri ce par scrise de un copil de clasa a treia.
Niciodată însă nu mi s-a mai întîmplat să primesc o scrisoare ca aceasta (venită pe adresa redacţiei Adevărul, la Departamentul Cultură):
Possibly Related Posts:
May 28 2008
Ion Bîrlădeanu are 62 de ani şi trăieşte în ghena unui bloc de pe Calea Moşilor. Toată viaţa, a refuzat cu încăpăţînare să devină un „cetăţean onorabil”. În vremea comunismului, a prestat tot felul de munci: tăietor de stuf în Tulcea, hamal în port în Constanţa („pilot sub saci”, cum zice Bîrlădeanu), iar în Bucureşti a fost, pe rând, gropar („lopătuş mecanic”, după expresia lui), tăietor la gater şi paznic la şantierul de la Casa Poporului. A făcut şi trei luni de puşcărie, pentru că a fost prins lucrând la negru. După 1989, a renunţat la orice serviciu şi s-a aciuat în ghena unui bloc, unde locatarii l-au acceptat în schimbul sarcinii de a se ocupa de gunoi. Aici l-a găsit acum câteva luni Dan Popescu, proprietarul Galeriei H’Art, care a descoperit totodată şi o extraordinară colecţie de colaje.
Possibly Related Posts:
May 27 2008
Mi-a picat în mînă o revistă in-cre-di-bi-lă! Manele TV Magazin. O privesc şi am impresia că mă aflu în zona crepusculară.
Nişte inşi burtoşi, guşaţi şi cu nume de-a dreptul suprarealiste se lăfăie în paginile acestei publicaţii. Sînt plini de bani, iar publicul îi adoră.
(Uitaţi cum îşi ţine acest Şopîrlă o mînă pe inimă – poza a fost cu siguranţă flipuită - şi cu cealaltă îşi ţine protector burta, ca gravidele! 
)
Possibly Related Posts:
May 25 2008
Nu se ştia mare lucru despre el. Mult timp, a făcut numai videoclipuri. Înainte de scurtmetrajul “Megatron”, premiat în seara asta la Cannes, a mai făcut alte două: “Amatorul” (cu care a participat în noiembrie 2007 la DaKino) şi “Portret de familie” (cu care a participat în aprilie la NexT).
Possibly Related Posts:
May 25 2008
Campania asta electorală, în care tot felul de indivizi se jură că mor de grija Bucureştiului, m-a inspirat şi pe mine să fac un clip electoral. Dacă Dan Puric îi face campanie lui Pavelescu, Turcescu lui Guşă, de ce să nu intru şi eu în horă? Ce, mi-ar strica nişte bănuţi de la onorabilii catindaţi?
Possibly Related Posts:
May 24 2008
Aţi remarcat, cu siguranţă, ce mult îl iubeşte Realitatea TV pe Cozmin Guşă. Guşă e invitatul ideal pentru ei – şi asta nu numai de ieri, de azi.
Acum, văd că Robert Turcescu îi face şi campanie electorală:
Possibly Related Posts:
May 22 2008
Nu ştiu cum e filmul de peste patru ore al lui Steven Soderbergh, sper doar să nu fie o cărămidă în plus pentru templul lui Che Guevara. (Gîndiţi-vă cum ar arăta, peste ani, un cult trendy dedicat lui Osama Bin Laden, aşa cum e cel al lui Che; e adevărat, Bin Laden nu e un bărbat aşa de frumos cum a fost Che, dar, precum ştim, frumuseţea e relativă… ).
La proiecţia de la Cannes a filmului lui Soderbergh au fost prezenţi şi doi cunoscuţi fani ai lui Che, care, de altfel, au şi tatuaje cu celebrul portret al revoluţionarului: Diego Maradona şi Mike Tyson.
Dacă, în cazul animalului de Tyson, lucrurile sînt coerente
în cazul lui Maradona alăturarea e de tot hazul.
Possibly Related Posts:
May 21 2008
Știți, probabil, declarațiile reverendului Jose Gabriel Funes, astronomul-şef al Vaticanului şi consilier al Papei Benedict al XVI-lea, dintr-un interviu publicat în oficiosul papal Osservatore Romano:
E posibil să credem în Dumnezeu şi în extratereştri. Se poate admite existentţa altor lumi şi altor forme de viaţă, chiar mai evoluate, fără a pune în discuţie credinţa în Creaţie. Tot aşa cum pe Pămînt există o multitudine de creaturi, unele fiinţe create de Dumnezeu – poate chiar inteligente – ar putea popula alte planete. Asta nu intră în contradicţie cu credinţa noastră, deoarece nu putem pune limite libertăţii creative a lui Dumnezeu.
Aceste afirmaţii rezolvă, printre altele, contradicţia dintre statutul atemporal al Dumnezeului-Creator şi o creaţie realizată într-o perioadă determinată de timp (orice or fi însemnînd acele şapte zile, tot unităţi de timp se cheamă că sînt). Iată că Dumnezeu nu şi-a limitat spiritul creator la o anume perioadă, cîndva, demult, ci şi l-a exercitat tot timpul – şi e logic să fie aşa.
Possibly Related Posts:
May 20 2008
Cunosc destui oameni fini, inteligenţi, culţi care se uită cu o voluptate de nedescris, pînă la ore tîrzii din noapte, la tot felul de mizerii de la televizor (în topul preferinţelor aflîndu-se, desigur, cele de la OTV). Mi-am zis că trebuie să fie vorba de o plăcere masochistă. Sau de fascinaţia pestilenţelor, un fel de coprofilie. Sau de sentimentul de superioritate pe care ţi-l induc imaginile cu nişte specimene nevertebrate în acţiune.
Iată că Andrei Pleşu, în textul său din “Adevărul literar şi artistic” de miercurea viitoare, îmi oferă o explicaţie pentru acest soi de plăceri:
Possibly Related Posts: