Mar 29 2008
Mistere pioniereşti
Sînt cîteva mistere legate de pionierie care m-au urmărit toată şcoala generală şi care au rămas nedezlegate pînă în ziua de astăzi.
De exemplu, ce aveau înăuntru „ghindele” din capătul şnurului de comandant. Am încercat de mai multe ori să dau la o parte firele roşii ale şnurului meu de comandant de grupă şi, în mica despărţitură care se crea, zăream ceva sticlos şi tot roşu. Mult timp am crezut că trebuie să fie rubine – că doar ce altceva să pui într-un şnur atît de preţios?
Apoi, niciodată nu mi-a fost clar cum se poartă corect basca de pionier (de fapt, din cîte îmi amintesc i se zicea „bascul” – iarăşi nu ştiu de ce). Unii o trăgeau pe cap ca pe o şosetă, alţii îi făceau un fel de cozoroc în faţă, alţii pe o parte, alţii o purtau pe vîrful capului etc. Unor fete care purtau basca pe vîrful capului le stătea chiar foarte bine – fapt pentru care prima mea dragoste a fost pentru o astfel de purtătoare de bască pe vîrful capului. Mie mi-au atras atenţia de cîteva ori cei în drept că nu port basca cum trebuie, dar niciodată nu mi s-a spus care-i poziţia corectă.
Aşa cum n-am ştiut niciodată ce unghiuri trebuie să aibă braţul faţă de corp şi respectiv antebraţul faţă de braţ cînd execuţi salutul, ce legătură era între comandantul de unitate copil şi comandantul de unitate om mare (erau şi, şi) sau care este textul cîntecului „Sus, mai sus, cutezători!”. Şi, desigur, din ce fel de plastic era făcut inelul de la cravată, de era atît de gustos.
——
P.S.: În ultima vreme, văd că lumea e iar dispusă să-şi amintească de pionierie. Am văzut o poză alb/negru cu şnur roşu la verbiaj, am citit pe blogul despre toate şi despre nimic despre şnurul galben agăţat de tată la oglinda retrovizoare, iar tema Dilemei vechi de săptămîna viitoare va fi – aţi ghicit 
– tot despre pionieri.
Possibly Related Posts:
Basca vine de la armata, deci se poarta pe o parte, cu acel “cosoroc” pe care-l inventam in copilarie usor inclinat pe o parte. Stiu, caci am fost (in schimb de experienta) in Rusia, unde tinuta era mai elaborata decat la noi (apropo, imagineaza-ti ca in cele 3 zile petrecute la Moscova am fost imbracati doar “pionier”, n-am avut voie sa ne imbracam “civil”).
Salutul era cu cotul usor departat de corp si cu palma pe aceeasi linie cu bratul.
Iar comandatul mic de unitate era de fapt folosit pentru propaganda (eu chiar din Comitetul pentru Propaganda am facut parte), ca sa se vada cat sunt pionierii de implicati in deciziile votate la marile congrese ale PCR. Hehe, ce vremuri (eu semnam cu “drag” decrete, in vreme ce tatal meu se stresa, probabil permanent, ca s-ar putea sa povestesc pe la “sedinte” cum ca el asculta Europa Libera zilnic).
@valentina: oooo, inca o “nomenclaturista”!
welcome to the club!
eu am fost la doua forumuri nationale si la vreo patru judetene (forumurile fiind taberele alea gratuite din vacanta de vara). erau la fel ca toate taberele, cu deosebirea ca aveai dimineata “program de dezbateri”, de la care trebuia sa dai dovada de o imaginatie fara cusur ca sa poti chiuli. si, daca te prindeau, pedeapsa era sa iei cuvintul “la tema” la dezbaterea de a doua zi. aaa, imi mai amintesc c-am fost ales in nu stiu ce comisie de cenzori a CC al pionierilor sau cum s-o fi chemat la forumul national de la Iasi, in 1981 sau 1982. si ca, tot atunci la Iasi, am sarutat pentru intiia oara o fata “pe bune”.
@hnu – multumesc de primire. imi amintesc cu drag de lucrurile astea (si imi place sa le povestesc). am putea sa facem un blog colectiv cu amintiri din “pionierie”, cred ca ar prinde. acum mi-am amintit de o intrebare din testul psihologic pe care trebuia sa-l trec inainte de a avea onoarea sa-i inmanez niste flori to’arasului: ce e mai greu, 1 kg de cuie sau unul de pene? am crezut ca face ala misto de mine si n-am vrut sa raspund. pana la urma, am racit cobza cand cu vizita la nivel inalt, deci nu l-am vazut de aproape.
)
ps. in tabara de la rusi am avut un “iubit” pe nume aliosha…
aaaa, ce ghinion, cu raceala!
eram in clasa intii.
spre marea mea disperare de-atunci, eu am pupat tovarasa! and i have pictures to prove it! n-am avut noroc de test psihologic, in schimb m-au spalat pe dinti cu spirt medicinal inainte de “eveniment”
la rusi am fost si eu in tabara, intr-a cincea spre a sasea. la bushtino, peste deal de sighetul nostru. a fost groaznic, cea mai nasoala tabara din cele cincisprezece sau saisprezece in care-am fost. la un moment dat, planuiam sa fugim acasa, dar ne-a turnat unul la prof si ne-a convins ala ca granicerii nu se joaca. “iubita” mea era din cehia si o chema simplu, anna
bre, citesc pa net DV (n-o mai cumpar, ma plictiseste plesu care a imbatranit urat) si mor de ras. criticul ala de film (sau cum ii ziceti voi), a.-l. serban n-a fost nici macar comandant de grupa.