Jan 30 2008
În poziţiile exprimate la discuţia despre moderarea/nemoderarea comentariilor, a apărut deseori ideea că blogul ar fi spaţiul privat al celui care scrie în el, casa lui, livingul sau dormitorul lui.
Ei bine, nimic mai fals. Blogul e un spaţiu public, o formă de mass-media. O formă de mass-media pe un altfel de suport.
Possibly Related Posts:
Jan 28 2008
În post-ul de ieri de pe blogul lui Gramo, care făcea trimitere la videoclipul în care a jucat fiu-meu, Gigi sau Ramona scriau că nu mai vor să comenteze pe acest blog fiindcă aici “comentează şi un personaj virtual care ni se pare ultrainfect”. Eu le-am răspuns că nici eu nu sînt de acord cu atitudinea unor personaje care postează comentarii pe blogul meu, dar că nu moderez nimic, pentru că îmi repugnă ideea de cenzură. Pe de altă parte, consider că fiecare pasăre pe limba ei piere şi că un individ cu limbaj violent nu face altceva decît să se compromită pe el însuşi. În momentul în care sînt înjurat, nu eu sînt cel lezat, ci consider că acela care proferează înjurătura îşi dă singur palme.
Possibly Related Posts:
Jan 27 2008
Pentru că am scris într-un comentariu la post-ul anterior despre fiul meu,
iată-l într-un videoclip al trupei americane Modest Mouse, filmat acum vreo trei ani.
(Din principiu, sînt împotriva exploatării copiilor în reclame sau în emisiuni TV. De data aceasta, la şcoala unde învaţă el a venit o firmă de castig şi l-a ales. Cînd a ajuns acasă, era aşa de bucuros că a fost ales să joace într-un filmuleţ, încît mi-am zis că ar fi o prostie să-i stric plăcerea opunîndu-mă.)
(Văd că au anulat embed-ul. Clipul poate fi văzut aici.)
Possibly Related Posts:
Jan 25 2008
Nu, n-am făcut-o într-un bordel turcesc, dar de prostituat tot m-am prostituat. Vreme de cîţiva ani.
Possibly Related Posts:
Jan 24 2008
Cică ăsta ar fi poemul poemelor, o sinteză de Baudelaire, Rimbaud şi Blake:
Possibly Related Posts:
Jan 22 2008
Leapşă de la pocoquenada – mărturisirea a 5 secrete.
S-ar putea crede că mi-am spus toate secretele în cărţile mele (dacă am vorbit chiar şi despre masturbare – ce s-ar mai putea adăuga?). Ei bine, iată că ar mai exista cîteva necunoscute.
1. Seara, cînd ajung obosit acasă de la serviciu, îmi place să mă relaxez îmbrăcîndu-mă în desuuri de damă. Părul de pe piept, în combinaţie cu sutienul, îmi aminteşte de o fostă colegă de liceu, Gianina, dotată cu pilozităţi sănătoase (chiar dacă blonde) între sîni. Iami!
Possibly Related Posts:
Jan 21 2008
Am promis că revin cu cîteva exemple de lucruri interesante – ca să le zic aşa – legate de proiectul capitalei culturale europene sibiene.
Un semn de întrebare pe care-l ridică cei care-l critică pe edilul Sibiului Klaus Johannis este în privinţa banilor care au fost plătiţi pentru concerte. Concertele trupelor Europe sau Prodigy au costat fiecare primăria peste 400.000 de euro. Comparativ, concertul trupei Scorpions din 9 noiembrie, organizat de firma privată sibiană “Ambient”, a avut o investiţie totală de aproximativ 200.000 de euro (prin urmare, la jumătate din costul concertelor organizate pe bani publici). Tot aşa, concertul lui Eros Ramazzotti din 18 decembrie a costat primăria sibiană 462.000 de euro, în timp ce artistul ia în Italia pentru o reprezentaţie cîteva zeci de mii de euro. Cînd e vorba de bani publici - fără număr, fără număr!
Possibly Related Posts:
Jan 20 2008
Am lipsit din peisajul WordPress-ian, fiindcă am fost plecat la Sibiu pentru o întîlnire cu cititorii. Cu această ocazie, m-am şi documentat pentru o anchetă – iar lucrurile care ies acum la lumină despre felul cum a fost gestionată capitala culturală europeană nu sînt tocmai ok.
Oricum, toată treaba de anul trecut a făcut să crească enorm patriotismul local al sibienilor, iar dacă faci greşeala să ai cele mai mici rezerve în legătură cu ceea ce s-a petrecut acolo îţi sar cu toţii în cap. Cît despre primarul Johannis, acesta e adulat de cei mai mulţi sibieni. Unii îl cred perfecţiunea întruchipată, alţii recunosc că a mai călcat şi strîmb, dar pînă la urmă preferă să nu-i vadă deloc părţile negative. Există şi cîţiva disidenţi, dar acestora li se pune căluşul la gură şi sînt expuşi oprobriului celor mulţi.
Possibly Related Posts:
Jan 15 2008
Leapşă primită de la puck, care zice aşa: ia cea mai apropiată carte, mergi la pagina 123 şi scrie, de la a cincea frază încolo, încă 4.
În toată chestia asta destul de mecanică, la mine s-au nimerit nişte coincidenţe.
Ce mai apropiată carte a fost – believe it or not – una care se numeşte chiar aşa: ”Enervări”. “Enervări – sau despre bucuria de a trăi în România” de Mirel Bănică şi Codruţ Constantinescu.
Possibly Related Posts:
Jan 14 2008
Este duminică seara, eu sînt ţintuit la pat de o răceală şi, încercînd să fac abstracţie de ameţeala pe care mi-o dă febra, butonez conştiincios telecomanda, în speranţa că voi găsi ceva demn de interes pentru rubrica mea din Dilema veche. (Căci jurnalistul, nu-i aşa?, trebuie să fie ca soldatul – mereu la datorie! Asta, mai ales cînd, mort-copt, trebuie să predea a doua zi un text.)
Possibly Related Posts: