Nov 26 2007
Despre literatură, fără amabilităţi
Mircea Horia Simionescu, de care mulţi poate că n-au auzit – pentru că nu este o vedetă mediatică&culturală -, e fără îndoială cel mai important prozator român în viaţă. (De curînd, Editura Humanitas a lansat o colecţie dedicată acestui scriitor şi astfel au fost reeditate trei dintre volumele sale: “Bibliografia generală”, “Breviarul” şi “Toxicologia”.) M-am întîlnit zilele trecute să-i iau un interviu şi omul mi-a vorbit printre altele despre răceala lui faţă de literatură. Eu, care la rîndul meu am destule lucruri să-i reproşez respectivei doamne, m-am bucurat să port această discuţie.
(foto: Lucian Muntean)
- În cărţile dumneavoastră, întîlnim o imensă ironie la adresa literaturii, la adresa cărţii în general. Ce v-a făcut literatura?
- Literatura m-a amăgit. Am fost un individ cu mare admiraţie pentru realitatea pipăibilă. Am avut un frate, un “geniu tehnic” căruia nu i-a prea plăcut şcoala, un permanent şurubar care umbla după fiecare fier şi înjgheba tot felul de lucruri, iar omul ăsta mi-a transmis şi mie un gust pentru palpabil. Ca urmare, literatura mi s-a părut o chestiune frivolă. Eu nu am citit “Cuore”, “Robinson Crusoe”, n-am citit lucruri pe care toţi copiii le-au citit; pe Creangă l-am priceput pe la 14 ani… Altfel, eram într-o joacă perpetuă. Nici mie nu mi-a plăcut şcoala şi am avut păcatul că am şi chiulit deseori.
- Si ce făceaţi? Eraţi golănaş?
- Am fost un aventurier fără spectacole. Nu mă dădeam în spectacol, ca atare lumea m-a considerat un tip docil şi rezonabil. În realitate, am făcut de toate. Am ajuns până acolo că, la 20 de ani cînd am venit în Bucureşti, am intrat în tangenţă chiar cu lumea hoţilor de buzunare şi a celor care frecventau “Crucea de Piatră”. Pentru experienţă, desigur.
- Ce vă atrăgea la lumea interlopă?
- Lumea asta mă interesa nemaipomenit. Mă interesau, ca şi astăzi, mentalităţile – pînă şi cele patologice. Toată această experienţă a făcut ca părerea mea despre literatură să nu fie prea strălucită. Adică uite, domne’, umblăm după un Niculăiţă Minciună sau după nişte anecdote, pe care însă le putem afla foarte bine şi de la primul colţ de stradă.
Possibly Related Posts:
- Un om cuminţit: Pamuk
- Întîlnire cu Norman Manea
- Criticii-aplaudaci
- Veniţi la Pamuk să întîlniţi vedetele dîmboviţene!
- Cînd Curtezana devine scriitoare
Superb acest fragment din interviu.
Subscriu la faptul ca “literatura e o fiinţă destul de paradoxală şi poate să existe bine-mersi şi atunci cînd este negată”.
Cit despre afirmatia ca M.H.S. ar fi “cel mai important prozator român în viață”, nu ma pot pronunta, fiind, doar, un umil cititor. Cert insa e ca imi place…
E adevarat ca, in general, topurile in literatura sint un abuz. Oamenii alearga, dar o fac pe piste diferite, pe trasee diferite. De aceea e impropriu sa spui ca un scriitor e “mai mare” decit altul (atunci cind vorbim, desigur, de esalonul intii, de literatura de valoare). Cind am scris ca MHS e “cel mai important prozator român în viată”, am facut-o pentru a atrage atentia asupra importantei lui extraordinare pentru literatura romana. Sa-ti dau doar un amanunt: toti optzecistii (Cartarescu inclusiv) vorbesc despre el ca despre taticul postmodernismului romanesc, despre cel care le-a deschis lor drumul in directia asta.
Si dupa parerea mea Ingeniosul bine temperat este o carte echivalenta lui Pynchon, dar ce sa-i faci, la romani e mai greu cu recunoasterea valorilor. Desi Dictionar onomastic – atat am citit-, ca si Numele trandafirului, se poate citi si pe plaja – asa am facut si eu, de altfel… Felicitari pentru neuitarea marilor scriitori.
Mie cel mai mult din ciclul “Ingeniosului bine temperat” mi-a placut “Bibliografia generala”. E ge-ni-a-la! (spun eu, care nu cred in genialitate).
Ce ce il consideri printre cei mai imp prozatori in viata ?
restul interviului ?
Pentru ca volumele lui parca sint de pe o alta planeta, pentru a facut o revolutie in proza de la noi.
Restul interviului va aparea miercuri, in ”Adevarul literar si artistic”. Din pacate, a trebuit sa tai foarte mult din el.
Nam nimic de comentat despre Gramo, nu l-as comentariu.
De departe mult mai inspirat, titlul ăsta, decât: “Despre literatură, numai de rău”.
“Despre literatură, cu sinceritate”, iacătă:
http://uk.blog.360.yahoo.com/blog-SBe9wl82fqknXGZeXXUDIqxPtrFUlN71hQ–?cq=1
Un interviu cu MHS azi în Cotidianul, luat de Istodor.Cam ce spuneai şi tu.O personalitate foarte interesantă , regret că n-am citit măcar Ingeniosul bine temperat despre care am aflat multe din revistele literare. Cam retras din păcate. Şi nu mai sunt multe personalităţi literare în vârstă necontroversate care trăiesc. Mi-amintesc cu regret de Paler.
Mda, Istodor l-a intrebat despre lucruri interesante, cum ar fi despre femeile pe care le-a avut (balerine sau soprane?), despre ce te ajuta sa traiesti (femeia sau cartea?) sau despre viata in familie (la ce ajuta bucataria si nevasta?). Noi am vorbit despre plicticosenii: despre carti, despre scris, despre literatura.
Haha, ma amuza superioritatea cu care replica cezarpaul, adica, sigur, istodor a vorbit despre fleacuri, in timp ce eu, eu l-am intrebat de marea literatura. A incercat sa exerseze retorica pe invers, dar nu i-a iesi. mie-mi place cezarpaul cind e genuin, gomos, asa cum l-am descoperit la tirg si in citeva alte prilejuri, o data la teve cultural, altadata la o lansare de carte si cred la o dezbatere, tot la un tirg. Cind e ironic, mi se pare mai degraba caraghios. Impresia mea…
@ Nada: N-ai inteles. Eu chiar consider ca am vorbit despre lucruri plicticoase (si, daca ai fi stiut ceva mai multe despre mine, ti-ai fi dat seama ca nu frisonez cind vine vorba de literatura – mare sau mica). Pur si simplu, mie nu mi-a trecut prin cap sa-l intreb pe MHS despre femeile din viata lui sau despre femeie in general. Ceea ce e cu siguranta o scapare.
Ai vorbit despre literatura lui MHS, despre cenzura de pe timpuri, etc., deci nu despre cancanuri. Am citit tot interviul azi 28 nov în Adevărul. O contribuţie la punerea în lumină a activităţii acestui scriitor valoros dar cam retras. Felicitări !
CPB: Foarte frumos domnul MHS. Frumos şi sensibil. Mi-ar plăcea să stau de vorbă cu el.
Nada: Caraghios vine de la Kara-Goz, adică Ochi-Negri, nu? Mie mi se pare că CPB îi are căprui, uneori verzi. Mai ales când ironizează.
)
Declaraţie auzită la TV a unui mare politician român: “Deci, invităm să nu se prezinte drept concluzii definitive ceea ce constituie doar păreri fără esplicaţii.” Tare, nu?
Cezar, felicitari pt interviu. Il pretuiesc pe MHS.
Si ca tot veni vorba, jurnalistul-vesel-optimist-urechist-haios-obraznic… Istodor ma enerveaza constant. Evident, e doar vina mea…
@ vasgar: Dar cum ti s-a parut interviul cu Gheorghe Erizanu, de la Editura Cartier? Pe mine m-a socat chestia cu presiunile care inca se fac in Basarabia asupra editorilor de carte romaneasca. Fata care i-a luat interviul mi-a zis ca omul era destul de speriat si a evitat sa vorbeasca despre multe lucruri in fata reportofonului. De exemplu, la un moment dat zice de o carte care nu a putut fi publicata nicaieri in Moldova – dar n-a vrut sa spuna despre ce carte e vorba.
Chiar asa de grava e situatia?
(interviul e la adresa asta)
am citit interviul cu Erizanu. nimic nou, credeam ca aceste lucruri se cunosc. comunistii, care guverneaza astazi in Rep. Moldova, privesc cu suspiciune pe oricine se declara roman… sunt sicanari jegoase (controale, temporizari la aparitie, tiparire…), plus atacuri comandate in presa controlata de ei. nu stiu despre ce carte/manuscris vorbeste. voi incerca sa aflu, sper ca nu e doar o fluturare de batista rosie. un pasaj din interviu m-a deranjat putin, pentru ca e foarte aproximativ. e chiar primul sau raspuns, unde vorbeste despre premiile Uniunii Scriitorilor din Romania (USR), incepand cu 1995. pai, eu am luat Premiul USR, la concurenta cu toata suflarea poetica romaneasca, inca in 1992, pentru “Personaj in gradina uitata”. si altii au luat premii depline (Leo Butnaru, Vitalie Ciobanu, Mihai Cimpoi…), doar Galaicu-Paun, colegul sau de editura, a luat un premiu special…
dar il inteleg pe Gheorghe. era foarte atent la ce spune pe zona politicului, pentru a nu avea probleme la Chisinau, asa ca a avut o formulare mai neglijenta in zona literara…
Numai ceva sa nu uit: miercuri 16 noiembrie!
@ vasgar: Din pacate, despre problemele celor care se declara români la Chisinău se stie prea putin la Bucuresti.
Pai, am impresia ca Erizanu mereu a fost un speriat. De, frica are ochi mari! Pacat ca nu e mai realist si mai curajos…
tarascon
dupa interviul cu MHSimionescu, dat la gazeta, spui- “Din pacate, a trebuit sa tai foarte mult din el.”
in astfel de cazuri frustrante, textul integral nu poate fi pus integral pe blog?
poate fi si netul o compensatie – ziarul are, sarmanu’, dimensiuni batute-n cuie.
[...] # cezarpaul on 29 Nov 2007 at 2:17 [...]