Oct 27 2007
După cum se vede, există peste tot indivizi mai mici şi mai nervoşi care-i doboară pe cei mai mari.
(Fotografia a fost făcută astăzi la Tescani, iar insectele se aflau pe capul lui Enescu – statuia, desigur.)
Possibly Related Posts:
Oct 24 2007
Mi-am cumpărat un laptop şi l-am luat la pachet cu sistemul Windows Vista Premium. La început m-am bucurat, aşa cum te bucuri cînd ai o jucărie nouă, apoi zîmbetul mi-a cam îngheţat pe buze.
Possibly Related Posts:
Oct 22 2007
De la începutul lunii octombire, sînt plecat din Bucureşti şi îmi consum o bursă la Tescani. Aici sînt destul de rupt de lume – semnalul la mobil este atunci cind ai noroc, la fel si internetul. Acesta este motivul pentru care am postat atît de rar pe blog. Am totuşi mustrări de conştiinţă, de aceea vă ofer, ca bonus (fără nici o legătură cu lucrurile care ne enervează), o poveste romantică de aici.
Possibly Related Posts:
Oct 15 2007
Oct 10 2007
Aţi văzut, probabil, filmul “The Insider” (cu Al Pacino, Russell Crowe şi Christopher Plummer), în care un cercetător angajat la Philip Morris face publice substanţele cu care este “îmbogăţit” tutunul din ţigări – filmul e făcut după un caz real, care a stîrnit un scandal în SUA acum ceva vreme. Iată că avem şi varianta românească a insider-ului. În ultimile zile, circulă viral, pe e-mail, un mesaj cu titlul “destainuirile unui angajat al Mc Donald’s!!!!!!!”. Nu ştiu dacă e într-adevăr scris de un angajat al McDo, dar despre unele lucruri care se povestesc acolo auzisem şi eu, de la tot felul de oameni care au ajuns în spatele tejghelei şi în bucătăriile McDonald’s.
Iată ce ne spune e-mail-ul respectiv despre produsele marca McDo (puneţi în paranteză greşelile de scriere – nu acestea ne interesează aici): Continue Reading »
Possibly Related Posts:
Oct 05 2007
Există – după cum s-a văzut şi din cîteva comentarii la postul precedent – ideea că occidentalii şi-au bătut joc de natură, la ei totul e prefabricat şi plastifiat, iar la noi (cu precădere la sat) a rămas o oază de natură adevărată. Că ţăranul român „trăieşte în armonie cu elementele naturii” – aşa cum am învăţat din comentariile de-a gata de la orele de română.
Satul bunicilor mei se află în nordul judeţului Argeş. E ultimul sat, de la el încep Munţii Făgăraş şi, avînd în vedere altitudinea şi condiţiile climatice, a scăpat de colectivizare. Are, deci, toate datele să fie un loc unde găseşti spiritul nealterat al satului românesc. Ei bine, prin mijlocul localităţii trece „Valea satului”, un rîu de munte cu apa rece. Ce credeţi că au făcut ţăranii cu acest rîu? Simplu: l-au transformat în groapa de gunoi a satului. Aruncă în el de toate, de la ambalaje, peturi, sticle, fiare, pînă la animale moarte. Pe scurt, rîul respectiv e o infecţie.
Să vă spun ce au făcut şi cu pădurile care le-au fost retrocedate?… Cred că vă închipuiţi că au intrat în ele cu toporul şi cu drujba (subtil, pentru că nu prea aveau voie, dar au rezolvat şi această problemă – aşa cum fraţii lor de la cîmpie au demontat pe şest sistemele de irigaţii).
Possibly Related Posts:
Oct 04 2007
Acum un an şi ceva, eram în Germania şi discutam cu niste nemţi despre România. Toţi ne vizitaseră ţara şi schimbau „impresii de călătorie”. Nu erau impresii prea complezente. Mai toţi erau şocaţi că văzuseră pe stradă căruţe trase de animale şi – mai ales – animale folosite la arat (ba unul dintre ei văzuse chiar plug tras de oameni, în locul boilor). La un moment dat, cineva m-a întrebat: „Cum vreţi voi să intraţi în Uniunea Europeană cu o aşa agricultură?” …La care eu nu am avut ce să-i răspund.
Săptămîna asta, a trebuit să plec din Bucureşti undeva, pe lîngă Bacău, şi am descoperit în satele din Moldova aceiaşi oameni amărîţi, cu căruţe trase de vaci şi cu case din chirpici. Dacă stai la Bucureşti, crezi că trăieşti într-o ţară cît de cît civilizată. În multe dintre satele româneşti însă, unde – zice-se – se află „România profundă”, te tezeşti dintr-o dată în plină lume a treia.
(Între timp, am intrat în Uniunea Europeană.)
Possibly Related Posts:
