Aug 24 2007
Gaşca foştilor „tovarăşi de încredere”
Ieri, pe cînd scriam despre tarta de căpşune, mi-am adus aminte de o instituţie idioată, care mă calcă pe nervi: Academia Română. Ce legătură are una cu alta?
În opinia multora, Academia Română e o adunătură de moşi zaharisiţi, un azil de bătrîni jalnici, un cimitir al elefanţilor. N-am să merg în această direcţie, pentru că nu-mi plac discriminările – şi deci nici cele pe criteriu de vîrstă. Apoi, important nu mi se pare să fie pusă în discuţie bătrîneţea celor din Academie, ci modul cum au ajuns ei acolo.
Pe vremea comunismului – cînd au fost unşi cei mai mulţi dintre cei de acum – ca să intri în Academie trebuia să fii în graţiile regimului. De multe ori, aproape că nu mai conta valoarea profesională, ci faptul că erai „tovarăş de încredere”. După Revoluţie, acest algoritm s-a păstrat. Să ne amintim, de exemplu, cum a fost făcut academician Eugen Simion şi apoi preşedinte al Academiei – şi el tot un tovarăş de încredere, de data asta al lui Ion Iliescu.
Dar să revenim la tarta noastră de căpşune. Academia mă enervează de fiecare dată cînd dă un ucaz cu privire la limba română. Nu reiau aici dezbaterea legată de grafia cu „â” şi „sunt”, că deja ăsta e un subiect peste care a trecut destul timp. Este evident de ce parte a baricadei mă aflu – din moment ce scriu în continure cu „î” şi „sînt”. Ţin doar să amintesc că, în cazul luării respectivei decizii, singurii care s-au opus au fost tocmai lingviştii din Academie.
Ajungem mai în zilele noastre, la al doilea val reformator – cel cu „niciun” şi „nicio”. Ei bine, cu ocazia aceasta, au fost acceptate în cadrul vorbirii corecte tot felul de aberaţii, de greşeli de limbă. De exemplu, dacă pînă atunci era corect doar „un kilogram de căpşune”, iar „căpşuni” era pluralul de la „căpşun” (planta), acum sînt acceptate ambele variante. Dar, pînă la urmă, „un kilogram de căpşuni” nu-mi sună chiar atît de rău ca „un kilogram de cireşi”… (Da, acum este corect şi pluralul „cireşi” pentru fructe!) Ceri la piaţă cireşi şi trebuie să vii cu camionul să-i încarci.
În mod sigur, aceste modificări s-au făcut fiindcă termenii greşiţi apăreau la destul de mulţi vorbitori. Dar, conform aceluiaşi raţionament, trebuie să ne aşteptăm ca în curînd Academia să decidă că e corect şi „omul care l-am văzut”. Nu de alta, dar din ce în ce mai mulţi nu ştiu de „pe care”. Ca să nu mai vorbim că, printre aceştia mulţi, se numără însuşi premierul României. Păi, ce mai aşteptăm? Să dăm rapid o lege care să stabilească faptul că omul vorbeşte corect!…
Possibly Related Posts:
- “Mă doare-n cur!”
- Cuvinte porcoase
- Criticii-aplaudaci
- Formatori de opinie agramaţi
- Hîrtia de turnesol
Hihi, pe Eugen Simion l-am intalnit de curand in parcul Romniceanu, era cu doua fete. Gemene. Aveau in jur de un an. Probabil erau nepotzelele. Parea un domn foarte simpatic.
Din pacate, n-am citit nimic din ce a scris. Altfel, am cunoscut destul de bine cativa membri corespondenti ai Academiei care sunt niste oameni extraordinari, la acelasi nivel cu specialisti din strainatate (pe acelasi domeniu). Dar si cateva persoane care nu prea au ce sa caute pe acolo.
Cat despre al doilea val, de acord cu tine, e nashpa. Iar daca o sa ajunga sa fie corect si “care” in loc de “pe care”, poate ne hotaram sa spunem good bye Romanian language si sa nu mai vorbim decat in engleza. Macar pe blog.
Eu nu de membrii corespondenti vorbeam, ci de cei “plini”. Daca-i iei la bani marunti, o sa ai destule surprize.
Hai sa-ti zic o povestioara cu keywords “membru plin”, “membru corespondent”, “Eugen Simion”.
Pe vremea lui Ceausescu si vreo doi ani dupa Revolutie, tatucul criticii literare de la noi era Nicolae Manolescu. Eugen Simion se ocupa si el cu critica literara, dar nu avea nici pe departe prestanta lui Manolescu.
Dar cine este ales membru plin si apoi presedinte al Academiei? Eugen Simion, omul lui Iliescu. Ca doar nu era sa-l puna pe Manolescu – un anti-iliescian pe vremea aceea.
Acum este si Manolescu membru, dar membru corespondent, iar pentru asta a trebuit sa faca frumos in fata lui Eugen Simion.
uite, i-am gasit aici; sunt cativa oameni exceptionali si acolo (primii care mi-au sarit in ochi au fost domnii Solomon Marcus si Vasile Tonoiu, dar mai sunt si altii)
in alta ordine de idei, Gramo si-a amintit poezioara aia: “iesi papucule de sub pat / iesi papucule iesi / sa mananci si tu ciresi / iesi papucule iesi!”
deci i se propunea papucului sa ingurgiteze (si eventual sa digere) ditamai copacii, right?
personals criu conform regulilor SpellRom, din comoditate..nu stiu daca la Microsoft sunt la curent cu noile norme ale Academiei Romane…poate da, poate nu…dar cred ca ei au mai multe parghii de influenta… astept includerea emoticoanelor in noul Dex… uite-atunci sa vedeti certuri la Academie…
Nu c-as fi eu fan Eugen Simion (i-am citit cartea destul de mediocra Mircea Eliade spirit al amplitudinii), dar a facut o chestie excelenta cu colectia Opere Fundamentale in colaborare cu Univers Enciclopedic si Fundatia pentru literatra si arta, in conditiile in care toate editurile care publicau editii critice ale autorilor romani s-au desfiintat.
Si pe mine ma irita povestea cu “capsunile” care devin, brusc, corecte dpdv gramatical..dar ce ne facem cu pluralul lui “gogoasa”? iti placea corectul “gogoase” de pana la aparitia DOOM?
eu cred ca schimba regulile, sa poata si ei sa publice niste carti, sa faca un ban cinstit.
in doom2, doar greselile tipice bucurestenilor au devenit norma.
iar Manolescu nu va deveni niciodata membru plin, ca nu-l voteaza tovarasii. de vreo 3 ori a picat la vot.
@ gramo: E adevarat, s-au mai ratacit si oameni faini pe-acolo…
Dar, a propos de asta, stii care-i singularul de la “gogosi” in Moldova (prin Botosani, Suceava etc.)? Nu “gogoasa”, ci “gogos”. “Un gogos”.
@ dragos c: Iti recomand si o alta carte a lui Simion, scrisa in vremea comunismului: “Jurnal parizian”. Sa vezi acolo cum, comentind filmul “Ultimul tango la Paris”, se revolta tovaraseste impotriva felului in care folosesc capitalistii astia decazuti untul.
@ Monica: N-as minca “gogoase” nici sa ma pici cu ceara.
@ white noise: Ai dreptate. Ca un facut, numai abaterile muntenilor devin regula. De exemplu, forma cu “ra” a mai mult ca perfectului (”ascultaseram”, “citiseram”). Pina prin perioada interbelica, corect era “noi ascultasem”, “noi citisem”, iar forma cu “ra” era un muntenism. La Hortensia Papadat-Bengescu, gasesti “noi mersesem” etc. – si ea de fapt scria corect.
@cezarpaul – ha ha! tare faza! Imi vine greu sa cred ca s-a putut scrie asa ceva pe-atunci, mai ales ca untul era din ala inghetat si cu apa-n el… Ti-nchipui daca actiunea se petrecea in Romania…
Lasa, ca focul iubirii ar fi topit chiar si apa inghetata din el.
)
Bey, ce a iesit de la niste capsuni. Ce conexiuni, ce amplitudine. Deep! Nici nu vreau sa ma gandesc ce iesea daca mancai niste ciocolata.
N-ar fi iesit, ca nu ma omor dupa ciocolata. Imi pare rau…
cand s-a introdus schimbarea cu “â” in loc de “î” si “sunt” in loc de “sÎnt”, eram clasa a 2-a. si nu mi-a placut pt ca deja ma invatasem intr-un fel.
este vorba de puterea obisnuintei.
acum cand au facut noile introduceri, iar m-am enervat si am protestat in perioada aia pe la oricine ma asculta.
ulterior, dupa ce m-am gandit mai bine, mi-am schimbat pozitia, ramanand sa protestez doar pt faza cu “ciresi” la fructe cat si la pomi;provoaca confuzie zic io.
la ce zici tu cu kg de capsuni, sa nu uitam ca at cand e vorba de mere, ceri “un kg de mere”, deci tot la plural.
oricum, ideea e ca n-au umblat la gramatica, acorduri etc, ci doar la forma cuvintelor; care pana la urma, daca stam sa ne gandim, sunt cuvinte pocite adunate de-a lungul vremii, din alte limbi.
pe “niciodata” de ce nu il scriem “nici o data” ?
cand mi-a venit in minte acest fapt, am incetat sa mai protestez la “nicio”, “niciun”
pe aia ca e ok acum sa zici mass mediei (za horror!) o stii?
@ runbaby: Nu, n-o stiam. Si, adica, acum se acorda la singular (ex: “mass media face”)?
(cre’ ca wordpressu’ asta are ceva cu mine. sau cu firefoxul. e a treia oara cind incerc sa postez. daca nu-l ia nici acum, il salut din mers)
da. si altele. in plus, realizatorii doom 2-ului insisi au probleme cu limba romana – cu propriile lor corectii in primul rind, vezi introducerea scrisa de minuta lor…
(((
http://vidal.weblog.ro/2005-06-11/35323/doom%27s-day.html
@ v: Excelenta analiza ta la DOOM 2!
Da-mi voie sa citez un fragment din textul tau: “nene, eu sînt de acord cu principiul că limba e un organism viu şi maleabil (…), dar, la naiba, lingvistica nu-i democraţie! una e să recunoşti şi să admiţi nişte fenomene, alta e să cînţi în struna tuturor analfabeţilor de după blocuri, fără nici o bază logică.”
Despre asta e vorba.
multumesc frumos.
(n-am vrut sa fac autoreclama, doar ca pur si simplu scrisesem deja, si pe larg, o mare parte din ce m-a sufocat cind am citit multe pagini din doom, asa ca mi s-a parut mai logic sa dau linkul)
in alta ordine de idei, ai um blog tare pe gustul meu, pina acum. (ceea ce n-are nici o relevanta, doar am tinut sa afli ca mai ai un cititor bucuros)
salut cezar. ma bucur ca ti-ai facut blog…si bun venit in blogosfera…astept cu interes sa te citesc..si acuma sa imi vars si eu of-ul lingvistic….m-au enervat si pe mine capsunii, ciresii si alte alea recent declarate corecte…dar nimic nu ma irita mai mult decat termenii cretini de hotelieri, ambulantieri, benzinari si care or mai fi din acelasi ciclu. inventati de presa pentru o exprimare mai rapida chipurile… e suficient sa ma uit o singura data pe zi la stiri, pe orice canal, chiar si nobilul tvr, ca sa aud aceste cuvinte imbecile…si nimeni nu zice/face nimic
@ oana: Pai da, acum ziceti ca nimeni nu face nimic, dar l-ati bombanit pe Pruteanu cind a propus infiintarea unei Politii a limbii.
)) Deh, glumim si noi, si ne scuzati pentru cuvintele obscene…
(A propos de chestia asta: n-ar fi mai decent sa-l scriem pe Pruteanu “P…”?)
Eu sunt din generatia celor care au invatat sa scrie direct cu “â” si “sunt”, asa ca la capitolul asta nu am de ce sa ma plang
In schimb, profesoara mea de romana din generala si liceu avea o vorba: “Sa ma fereasca Dumnezeu sa invat gramatica pruncilor!”. Si acum stiu cat de necajita a fost cand a aparut DOOM 2 si trebuia sa ne puna la curent cu minunatele schimbari. “Astia nu-s normali! Cum sa spun eu …” sau “noah, fiti atenti la magaria asta:…” auzeam cel mai des in orele de DOOM 2
Am de spus cîte ceva despre subiect. M-au amarît toate aceste înnoiri ale limbii si mi se par atît de ridicole încit cred ca i-as strînge pe respectivii de gît cu o sfoara de cuvinte.
Cum se poate sa existe un asemenea minim respect pentru propria limba ?
Cum se poate invoca principiul majoritatea decide, de parca nu a avea specialisti ?
Si multe alte întrebari … Ramîn cu regretul ca nu avem si noi un Robert al nostru care sa introduca inititiva privata a unui dictionar bine realizat.