Aug
30
2007
Se declară „de stînga” şi are maşină de fiţe şi secretară personală.
Face tapaj cu ecologia şi vara asta împărţea pahare de plastic, pe post de scrumiere, celor care fumau pe plajă (plastic ecologic, fireşte, mult mai ecologic decît mucul de ţigară!…).
Se zbate, săracu’, pentru binele nostru, al tuturor, şi cîştigă, dintr-o trăsătură ecologică de condei, 20.000 de euro ca bani de buzunar.
Păi cum să nu te bucuri de bucuria lui Bucurel?
Possibly Related Posts:
Aug
29
2007
Aflu de pe blogul lui Biju Morar că TVR a scos din grilă emisiunea “Lumea citeşte” (împreună cu alte emisiuni culturale). După cum am mai scris şi altă dată, această emisiune mi se părea că face o treabă foarte bună şi că era eficientă în a atrage publicul larg către carte (îl agăţa cu o vedetă şi, la pachet, îi dădea şi cartea). Acum s-a renunţat la ea, pentru că dom’ şef Sassu a cerut numai talk-show-uri politice. Este normal: începe sezonul campaniilor electorale şi PSD-ul lu’ dom’ şef trebuie să mai acumuleze ceva puncte, că acum stă cam rău.
Să acumuleze sănătos, da’ de ce pe banii mei?
UPDATE: O idee excelentă are Luciat aici. E vorba de un protest organizat în faţa TVR marţi, la ora 19. Sper să ne întîlnim cît mai mulţi acolo.
Possibly Related Posts:
Aug
29
2007
Ca un făcut, turnătorii scoşi la lumină sînt aproape numai din rîndurile fostei opoziţii anti-ilieşciene. Aţi văzut vreun personaj politic de la PSD dat în vileag de CNSAS că a făcut poliţie politică? Sau (în afară de Ilie Merce) de la România Mare, partid de altfel cu mare drag de Securitate?
Ieri, CNSAS a hotărît că Mitropolitul Banatului Nicolae Corneanu a făcut poliţie politică. (Nicolae Corneanu a fost singurul conducător al Bisericii care şi-a exprimat la începutul anilor ‘90 opoziţia faţă de Iliescu şi admiraţia pentru Regele Mihai.) E adevărat, el şi-a mărturisit colaborarea încă din 1990, dar, ca în cazul lui Paleologu, se pare că a făcut ceva mai mult şi mai urît decît a fost dispus să mărturisească. Indiferent de atitudinea ok a lui Corneanu de după Revoluţie, decizia CNSAS mi se pare corectă – mai ales că ei se bazează pe documente.
Tot ieri, CNSAS a dat verdict de necolaborare unui număr de şapte prelaţi, printre care se află şi episcopul de Argeş, Calinic. E adevărat, eu n-am cercetat dosare, dar am făcut şcoala şi liceul în Piteşti, iar acolo erau cunoscute pe vremea lui Ceauşescu prietenia la cataramă a lui Calinic cu Nicuşor Ceauşescu şi chefurile monstruoase pe care le făceau.
…Dar poate că CNSAS are din nou dreptate (că se bazează pe documente…), iar lumea care vorbea pe la colţuri de faptele de vitejie ale lui Calinic e rea şi clevetitoare.
Possibly Related Posts:
Aug
28
2007
Îmi cer scuze celor care au postat comentarii pe acest blog şi acestea nu au apărut. Vinovată e minunata platformă Wordpress. Pentru detalii, vezi ultimile comentarii de la post-ul “Wordpress sucks!“
Possibly Related Posts:
Aug
28
2007
Constat ca sint singurul (sau printre putinii) care scrie cu diacritice pe blog. Sper sa nu apara semne cabalistice in locul diacriticelor. Se vad ok textele si la voi?
Possibly Related Posts:
Aug
26
2007
Îi ştiţi: sînt, de obicei, şefii voştri.
Oamenii PowerPoint sînt o combinaţie foarte subtilă între mediocritate şi o extraordinară capacitate de parvenire (de cele mai multe ori, cele două sînt direct proporţionale: pe cît este individul mai sec şi fără calităţi, pe-atît îl vezi cocoţindu-se tot mai sus).
Acestor oameni, Bill Gates, fratele lor mai mare, le-a făcut un cadou minunat: PowerPoint-ul. Astfel le-a dat posibilitatea să se exprime, le-a oferit o raţiune în plus de a exista. PowerPoint-ul le pune în pagină puţinătatea gîndurilor, într-un slideshow de efect, în care bla-bla-ul formulat în propoziţii sărace este asezonat cu grafice. Odată ce-au descoperit extraordinarul mijloc de comunicare, oamenii aceştia au început să vadă totul în PowerPoint, să viseze PowerPoint, să mănînce pe pîine PowerPoint. Lumea toată a devenit pentru ei un imens PowerPoint. Nevasta şi-o regulează şi şi-o reglează în PowerPoint, tot în PowerPoint au fantezii cu secretara aia bună pe care au angajat-o de curînd. PowerPoint-ul le dă putere, salarii de cîteva mii de euro pe lună, el le alimentează SUV-ul parcat cu ostentaţie în faţa intrării principale a serviciului. Aşa stînd lucrurile, de ce să nu-l considere Dumnezeu?
Continue Reading »
Possibly Related Posts:
Aug
25
2007
Nu-mi inchipuiam ca, facindu-mi acest blog, voi largi asa de repede lista lucrurilor facute sa ma enerveze. Iata cu ce fel de mesaje m-am distrat eu toata dimineata zilei de astazi:
Asa fac astia de obicei?
Possibly Related Posts:
Aug
24
2007
Ieri, pe cînd scriam despre tarta de căpşune, mi-am adus aminte de o instituţie idioată, care mă calcă pe nervi: Academia Română. Ce legătură are una cu alta?
În opinia multora, Academia Română e o adunătură de moşi zaharisiţi, un azil de bătrîni jalnici, un cimitir al elefanţilor. N-am să merg în această direcţie, pentru că nu-mi plac discriminările – şi deci nici cele pe criteriu de vîrstă. Apoi, important nu mi se pare să fie pusă în discuţie bătrîneţea celor din Academie, ci modul cum au ajuns ei acolo.
Pe vremea comunismului – cînd au fost unşi cei mai mulţi dintre cei de acum – ca să intri în Academie trebuia să fii în graţiile regimului. De multe ori, aproape că nu mai conta valoarea profesională, ci faptul că erai „tovarăş de încredere”. După Revoluţie, acest algoritm s-a păstrat. Să ne amintim, de exemplu, cum a fost făcut academician Eugen Simion şi apoi preşedinte al Academiei – şi el tot un tovarăş de încredere, de data asta al lui Ion Iliescu.
Continue Reading »
Possibly Related Posts:
Aug
23
2007
A propos de suspiciunea că două tipuri de iaurt Danone conţin dioxină (o veste minunată pentru noi, cei care mîncăm zilnic Danone cu fructe - avînd impresia că mîncăm lucruri sănătoase…).
În general, tartele cu fructe de la Carrefour sînt foarte bune - le fac în laboratoarele cu care e dotat fiecare supermarket de-al lor şi sînt proaspete. La Carrefour Unirii însă, situaţia se schimbă. Am luat acum o săptămînă de-acolo o tartă cu fructe de pădure şi era de ne-mîncat. Avea un blat gros şi tare ca piatra.
Bun. Alaltăieri, trec să-mi fac din nou cumpărăturile la Carrefour Unirii şi-mi ia ochii o tartă de căpşune – cu fructele maaari şi apetisante. Îmi zic să le mai dau o şansă şi o cumpăr.
Pînă acasă, tarta s-a răsturnat în sacoşă şi din ea a curs un sirop roşu – sirop cu care m-am murdărit din belşug pe mîini cînd am despachetat. Cînd să mă spăl pe mîini, surpriză: roşeaţa nu se dădea dusă cu nici un chip. Pentru a scăpa de ea, a fost nevoie să mă spăl de mai multe ori cu săpun, să folosesc peria şi chiar piatra ponce.
Pînă să constat rezistenţa la spălare a siropului respectiv, am înfulecat vreo două căpşune, că prea erau frumoase (blatul era la fel de necomestibil). Aşa încît mă gîndesc că şi acum intestinul meu e foarte frumos colorat. În roşu aprins.
Lăsînd gluma la o parte, nu este enervant că firmele ăstea mari, care în Europa lor “civilizată” trebuie să fie foarte atente cu ce pun în produsele lor, la noi, la ţară, îşi permit să folosească tot felul de chimicale şi prostii?
UPDATE: Văd că şi gramo a avut o eperienţă nefericită cu “musiu Care-fură”.
Possibly Related Posts:
Aug
22
2007
Nu ştiu alţii cum sînt, dar pe mine mă enervează, la fel ca vorbirea agramată, şi folosirea cu pretenţii a unor cuvinte inadecvate. În general, întîlneşti asta la unii care vor să fie “originali” în exprimare, dar nu reuşesc să fie decît preţioşi şi ridicoli.
De exemplu, auzi uneori expresia “musteşte de sensuri” (eu ultima dată am auzit-o acum cîteva zile la televizor, într-un comentariu avîntat de pe TVR Cultural). Cum adică “musteşte de sensuri”? Pentru ca un lucru să mustească, e nevoie de zeamă – ceea ce cam intră în contradicţie cu intenţia poetică şi cu încărcătura pozitivă a expresiei.
Tot aşa, am aflat de pe un panou publicitar amplasat în staţia de metrou Unirii că volumul lui Radu Paraschivescu Bazar bizar vorbeşte despre o Românie pulsatilă şi absurdă („Faceţi cunoştinţă cu o parte din locuitorii României pulsatile şi absurde a ultimilor ani…” – ne spune textul promoţional). Ce înseamnă cuvîntul ”pulsatilă” în cazul acesta? E de rău sau e de bine? De exemplu, cînd inima e pulsatilă, e de bine… Atunci de ce-l asociem cu “absurdă”?
De ce? Pentru că noi vrem să ne arătam mai deştepţi. N-ar strica, în cazul ăsta, să ne arătăm de două ori mai deştepţi şi să combinăm cele două expresii într-una singură. “A musti pulsatil” sau (de ce nu?) “a pulsa mustind” – iată nişte formule foarte bune pentru gîdilarea orgoliului lingvistic al unora dintre noi.
Possibly Related Posts:
