Cioran, într-o scrisoare din 1981 către Friedgard Thoma, o doamnă pentru care făcuse o pasiune: „Aţi devenit centrul vieţii mele, zeiţa unuia care nu crede în nimic, cea mai mare fericire şi nefericire întâlnită vreodată.”
Iată că nici măcar un mare stilist (al limbii franceze) nu reuşeşte să salveze de ridicol o declaraţie de amor!
Angela Marinescu e un personaj paradoxal: o poetă extraordinară, care a influenţat cam toate poetele care au venit după ea, şi în acelaşi timp un om dificil, ciudat şi care cochetează cu boala nervoasă. În plus, o femeie dură şi tăioasă, care nu menajează pe nimeni – nici pe cei din jur, nici pe ea însăşi.
Interviul cu ea care apare mîine în “Adevărul literar şi artistic”, luat de Simona Chiţan, e unul dintre cele mai dure interviuri pe care le-am citit.
După cum probabil aţi aflat, de joia viitoare “Dilema veche” va aparea cu un număr mai mare de pagini şi cu rubrici noi. La acestea se adaugă şi un binevenit facelift (asta nu înseamnă, Doamne fereşte!, că doamna Dilema ar fi vreo babetă ; “veche” i se spune din alte motive…)
Iată cele trei clipuri din campania publicitară prilejuită de această ocazie.